Mihail Kogălniceanu a fost mintea cea mai bine rânduită din secolul său și România Modernă s-a construit cu mintea lui și după scenariul său, iar exemplul generației sale poate fi urmat de tinerii români de astăzi, a afirmat miercuri academicianul Eugen Simion, la sesiunea de comunicări dedicate împlinirii a 200 de ani de la nașterea marelui om de cultură și bărbat de stat, desfășurată în Aula Academiei Române.

„L-am recitit de curând. Pe el și pe toți acești extraordinari tineri români, o mână de oameni, care, după ce și-au făcut studiile în străinătate, s-au întors în țara lor și au făcut ceea ce trebuie. Spun mereu acest lucru pentru a fi auzit, poate, de oamenii tineri de astăzi, românii tineri care pleacă în străinătate, fac studii acolo, (…) dar cu greu se mai întorc. Și poate, într-un fel, să venim în întâmpinarea unui sentiment de deznădejde care există în poporul român de astăzi. O depresie aproape națională cu sentimentul că nu se mai poate face nimic. Că România este pe cale de disoluție și că oamenii noștri politici nu arată nicio cale. Avem exemplul acestor oameni. Două generații, în care Kogălniceanu a fost, într-un fel, contemporan și un actor important”, a spus Eugen Simion.

Fostul președinte al Academiei a evocat personalitatea celui care a fost „un filosof al chibzuinței și un reformator ‘fără pripeală'”, „unul din marii oratori din vremea sa”, „sincronist cu măsură, temperat, un organicist”, ca și pe „dascălul de conștiință națională” și „moralistul” Kogălniceanu care a pledat pentru „valoarea modestiei și a bunei rânduieli”, elogiind „gândirea sa despre relația cu Occidentul (…) cu fața spre Europa, dar fără a renunța la tradițiile noastre bune”.
Memoria unuia dintre cei mai influenți intelectuali ai generației pașoptiste și unioniste, cu o prodigioasă activitate în construcția statului român modern, un model de politician cărturar, a fost evocată și de academicianul Dan Berindei. Vorbind despre Mihail Kogălniceanu, constructor al României moderne, istoricul a evidențiat „personalitatea proeminentă” a acestuia și rolul jucat în realizarea Unirii de la 1859, „printre artizanii căreia s-a numărat”, ca și modul decisiv în care Kogălniceanu s-a manifestat în cadrul procesului obținerii independenței țării sale.

Despre rolul lui Mihail Kogălniceanu în edificarea „Școlii criticii” din Moldova și despre opera culturală a marelui intelectual și bărbat de stat au vorbit și conf. univ. dr. Paul Cernat de la Universitatea București și prof. univ. dr. Bogdan Crețu, director al Institutului „A. Philippide” din Iași.

Cu acest prilej a fost deschisă expoziția „Mihail Kogălniceanu 200”, realizată de Muzeul Național al Literaturii Române. A fost lansat albumul filatelic „Mihail Kogălniceanu, lider al culturii și istoriei României Moderne”, realizat de Romfilatelia în parteneriat cu Muzeul Municipiului București, și fost prezentată Medalia aniversară „Mihail Kogălniceanu 200”, creată de Muzeul Brăilei „Carol I”.

Evenimentul a fost organizat de Academia Română, prin Secția de istorie și arheologie și Secția de filologie și literatură, în parteneriat cu Fundația Națională pentru Știință și Artă.

Născut la 6 septembrie 1817, personalitate marcantă a secolului al XIX-lea, Mihail Kogălniceanu este unul dintre făuritorii României Moderne.
Unionist convins, cu vocație liberal-moderată, Mihail Kogălniceanu a fost prim-ministru al României sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, căruia i-a purtat o devotată prietenie, ministru de externe în timpul domniei lui Carol I și de mai multe ori ministru de interne.

În martie 1840, Mihail Kogălniceanu a deschis o editură și o tipografie proprie care au avut un rol important în dezvoltarea culturii și literaturii naționale. Aici a tipărit mai toate publicațiile periodice fondate de el, printre care și ”Dacia Literară”. În anul 1852 a publicat „Letopisețele Țării Moldovei”, trei ani mai târziu fondând, tot la Iași, ziarul „Steaua Dunării”.

Ales, la 29 mai 1868, membru al Societății Academice (Academia Română), Kogălniceanu a fost președintele acestui înalt for de cultură și știință al țării în perioada 1887 — 1890.