TONUL FACE MUZICA

Înghesuială mare la ușa ministrului Justiției, Tudorel Toader. În antecamera acestuia nu stau nici judecătorii și nici procurorii Puterii Judecătorești, respectiv ai Ministerului Public, ci s-a făcut deja rândul ambasadorilor, cei care ”l-au chemat la ordin, în biroul acestuia”, pe Tudorel Toader. Ambasadorii SUA și ai Marii Britanii (de exemplu) s-au arătat îngrijorați de modul în care ministrul român al Justiției vede aplicarea legii și în această componentă majoră a statului de drept. Interesul crescând și dincolo de uzanțele diplomatice ale momentului, poate fi motivat mai ales de principiul ”faceți voi mai întâi, să vedem ce iese”!

România, trebuie să recunoaștem și să privim în ochi această nuanță, în ultimii 20 de ani, a fost folosită ca stand de încercare a noilor comandamente ale Europei și nu numai. Astfel, s-a încercat ieșirea din criză prin măsurile tembele de austeritate și de tăiere la sânge a tuturor investițiilor, să se vadă dacă mai respiră cineva, dacă pot fi aplicate astfel de metode de exterminare în masă, fără ca cineva să crâcnească sau cel care ar fi îndrăznit să miște (în fața lui Traian Băsescu), acela ar fi mișcat mort de-a binelea!

Tudorel Toader, ieșeanul nostru mucalit și plin de harul inconfundabil moldoveanului, care nu se lasă intimidat de aroganța celor ce-i trec pragul biroului, unde lucrează sub puterea jurământului depus pentru țară și popor, a reușit să schimbe cutumele celor care se amestecă peste tot în această țară, aparent a nimănui, și să-i țină la rând, să li se ofere săpun și prosop de unică folosință, astfel încât, în momentul în care aceștia doresc să deschidă gura și să transmită tot felul de mesaje aiuritoare de genul ”suntem îngrijorați”, ce nu pot avea nici o legătură cu misiunea lor de diplomați ai țărilor, de altfel prietene și partenere cu noi, românii, care facem fiecare în parte și împreună cât România. Există deja un scenariu rodat, acela în care după ce strada sare la gâtul oricărei inițiative legislative, care are în vedere armonizarea unor articole de lege cu ceea ce impune realitate de astăzi, intervin decisiv și ambasadorii țărilor față de care România este obligată să se simtă datoare, vezi SUA, Germania, Franța, Anglia, Olanda, încercând astfel să ni se creeze imaginea celui supus, cu călcâiul pe aortă, dependent de greutatea apăsării puternicilor lumii. O astfel de optică a stăpânilor de sclavi, iată că, nu mai este împărtășită nici de premierul Mihai Tudose, care nu ezită să dea de pământ cu toți acei reprezentanţi ai FMI, când aceștia nu vor să citească realitatea clară a economiei românești. „Discuţia a fost foarte simplă: «ultimele două previziune pe care le-aţi făcut despre România au fost greşite. Noi am spus că vom creşte cu 5,2, voi aţi spus că creşte cu 3. După aia voi aţi spus că nu vom creşte deloc, uite că s-a făcut 5,7%… Dacă şi data viitoare o daţi strâmbă, pe româneşte, iar ultima e previziunea de închidere de an, cu deficitul bugetar… Noi spunem că ne închidem sub 3% , 2,95 – 2,98%, ei că e 3 şi un pic. Zic succes, ca dacă închideţi, voi daţi acest tip de comunicare, eu înţeleg că pot să fie două tipuri de abordare: ori nu vă pricepeţi absolut deloc sau are cineva ceva cu România. În ambele cazuri e ultima oară când mai interacţionăm». Eu nu trag încă concluzii”, a declarat Mihai Tudose.

În aceeași logică a verticalității și a egalității în jurul meselor de discuție și tratative s-a comportat și Tudorel Toader, ministrul Justiției, cel care nu s-a lăsat intimidat de ”îngrijorările ambasadorului SUA la București, replicând tăios, dar cu mult bun simț:  „În concret ar fi a treia oară când mă văd cu ambasadorul SUA. La iniţiativa dânsului, nu la iniţiativa mea. Mi-a oferit mai multe variante de întrevedere. El şi-a exprimat îngrijorarea , dar eu am spus că aş fi vrut şi motivarea acestei îngrijorări. Mai e puţin şi o să aflu şi probabil o să întreb. Poate este îngrijorat că în proiectul de modificare a legilor justiției nu am propus modelul american, unde procurorul general este propus de către Senat, să avem o echivalenţă a procedurilor şi să tindem spre acelaşi standard de democraţie”, a declarat, ironic, ministrul Justiției.” În același timp, Excelența Sa, Ambasadorul SUA la București, s-a văzut obligat să-și arunce ”îngrijorarea” și să-și calmeze atitudinea care l-a făcut să sară peste cal, în termenii diplomației constructive: „Domnul Toader şi cu mine am avut o discuţie fructuoasă şi lungă, în această dimineaţă, într-un spirit pozitiv, aşa cum trebuie să existe în continuare în cadrul parteneriatului strategic. A fost a treia oportunitate să discut cu ministrul Justiţiei. După discuţia de astăzi, vom transmite o declaraţie comună pentru că vreau să scoatem în evidenţă ceea ce s-a decis. Vreau să subliniez că discuţiile au avut loc în spiritul cooperării. Am făcut schimb de informaţii şi perspective şi aştept să lucrez în continuare cu ministrul şi cu Guvernul”.

Acest tip de mesaj, chiar dacă excede prerogativele unui ambasador, devine mult mai cooperant, mult mai domestic pentru orice gen de probleme supuse a abordării. Tonul face muzica și muzica face atmosfera de lucru.

ADI CRISTI