Fostul președinte al României Emil Constantinescu consideră că încheierea Parteneriatului strategic România – SUA, în urmă cu două decenii, a reprezentat o garanție a securității naționale de către prima putere militară a lumii, a cărei credibilitate se bazează pe apărarea aliaților săi de orice agresiune externă.

„Am constatat preocuparea strategilor americani de a construi în Estul Europei, în condițiile lansării Parteneriatului NATO pentru pace și al preconizatei lărgiri a NATO spre Est, parteneriate strategice de tipul celor create anterior cu Israel și Turcia. Prima alegere a fost Polonia. (…) Mi-am dat seama că plasarea României alături de Polonia, în poziția de partener strategic al SUA, era mai importantă în acel moment de instabilitate a granițelor din Europa de Est, decât calitatea de membru NATO sau UE, din punctul de vedere al garantării siguranței naționale, independenței și unității țării. Aceasta nu numai pentru că Uniunea Europeană și chiar NATO eșuaseră în rezolvarea conflictului sângeros din Bosnia-Herțegovina, dar și pentru că Parteneriatul cu SUA reprezenta un fundament solid pe care se putea clădi ulterior integrarea în NATO și UE”, a spus Constantinescu cu ocazia adoptării Declarației politice a Senatului la împlinirea a douăzeci de ani de Parteneriat strategic România — SUA.

În opinia sa, „cei care nu au realizat atunci acest adevăr au început poate să-l înțeleagă de-abia după șaptesprezece ani, când Rusia a anexat Crimeea și estul Ucrainei, când și-au dat seama cât de divizată este UE și cât de dificilă este o intervenție NATO, care depinde de aprobarea tuturor parlamentelor țărilor membre”.

Subliniind că avantajul mandatului său de președinte a fost că „acest proiect, parte a integrării euroatlantice a României, a fost sprijinit de toate formațiunile politice ale Guvernului de coaliție — PNȚCD, PNL, PD, UDMR, PSD Cunescu, UFD — și, printr-un dialog constructiv, și de partidele din opoziția parlamentară, PDSR și APR”, fostul președinte a amintit însemnătatea unor momente, precum vizita președintelui Bill Clinton la București, semnarea Parteneriatului Strategic Consolidat, în ianuarie 2000, la Washington, de către secretarul de stat al SUA Madeleine Albright și ministrul de Externe al României de atunci, Petre Roman, ori votul dat de Parlamentul României în 1999 propunerii sale de acordare a dreptului de survol al avioanelor americane în spațiul aerian al României, ca și decizia de întrerupere a survolului avioanelor rusești care transportau trupe și armament în Kosovo.

„Faptul că în mandatele președinților Ion Iliescu, Traian Băsescu și Klaus Iohannis Parteneriatul a fost continuat și dezvoltat pe multiple planuri a demonstrat capacitatea establishment-ului politic românesc de a adopta modelul bipartizan american în politica externă”, a conchis Emil Constantinescu.

El a elogiat câștigarea, odată cu semnarea Parteneriatului lansat în 11 iulie 1997, la București, a „garantării securității naționale de către prima putere militară a lumii, a cărei credibilitate se bazează pe apărarea aliaților săi de orice agresiune externă”, dar a deplâns pierderea, după 20 de ani, a „excepționalei solidarități naționale create în timpul procesului de integrare în NATO și UE.

„O putem redobândi doar prin angajarea într-un alt mare proiect istoric, pentru România secolului XXI, adaptat noilor realități ale lumii globalizate și ale societății cunoașterii. De ce avem nevoie acum? Avem nevoie de câștigarea sentimentului demnității naționale, un sentiment pe care nu îl poate asigura nici președintele, nici Guvernul, nici Parlamentul dacă demnitatea națională nu este suma respectului de sine și a respectului față de ceilalți a fiecărui cetățean al acestei țări. Numai prin înlocuirea dezbinării actuale vom putea reconstrui țesutul social grav afectat de criza morală pe care o parcurge societatea românească și vom putea să ne bucurăm de roadele pe care garantarea siguranței naționale și creșterea economică ni le pot asigura”, a încheiat Emil Constantinescu.

Senatul a adoptat, în ședința plenului de marți, cu 97 de voturi pentru, o declarație pentru marcarea a 20 de ani de Parteneriat strategic cu SUA, în prezența foștilor președinți Emil Constantinescu și Traian Băsescu. Proiectul acestei declarații a fost adoptat în Senat „la două decenii de la inițierea Parteneriatului strategic între România și SUA, la 11 iulie 1997, și în pragul împlinirii unui secol de la afirmarea dreptului popoarelor din Monarhia austro-ungară la dezvoltare autonomă de către președintele Woodrow Wilson în cele Paisprezece Puncte prezentate Congresului american, la 8 ianuarie 1918”.