Fantoma ultimului fum tras în piept

sunt lucruri care nu mor imediat 

provocându-ne o moarte târzie…

 

astăzi sunt trist, abătut

fără rost

cu ochii mâncați de durere

(cum lemnul coșciugului

ajunge să fie de carii devorat)

 

Nimic nu mă poate liniști.

Reușesc doar să indispun tăcerea

cu țipete și aruncări de lucruri:

farfurii izbite la întâmplare

pahare sparte

scaune dezmembrate

 

Sunt trist, abătut, furios

fără rost

cu ochii mâncați de durere

 

mi-a murit ultima țigară din pachet

e miezul nopții

sunt singur în cabana din munți

între degete mi-a mai rămas

filtrul celei care mi-a fost cândva

tovarășa mea cea mai bună

 

privesc degetele încleștate

pe crenguța adunată de jos

și atunci îmi dau seama

că sunt bântuit de strigoii

țigărilor fumate acum 20 de ani.

Becul de la masa de lucru

 

Iar s-a ars becul

de la masa de lucru

 

de câte ori închid ochii

să-mi imaginez următorul vers

mi se mai arde un bec

 

ca și cum ar înțelege

că din întuneric

îmi scot poemele

cum tot din întuneric

aduc vinul la lumină

să mă facă

să mai închid o dată ochii

spre următorul vers

iar becul să se ardă din nou…

 

Electricianul mi-a spus

că e mare tensiunea la masa de scris

pentru care

cel care mă luminează

nu a fost calculat

să lumineze și prin ochii închiși

Creionul chimic dedat limbii

 

Cu limba îi ating vârful

teșit

pe care dinainte, riguros

i l-am pregătit

 

cuțitul folosit era unul anume

protejat de alte trebuințe

comune

 

vârful trebuia să iasă

perfect

de formă trapezoidală

astfel încât limba

trasă

să nu rămână, pe fond,
o limbă goală

 

după ce am atins astfel

perfecțiunea

începe folosirea lui

de la linii trase la litere și cuvinte

pe lemn, pe hârtie

pe cruci de morminte

 

creionul chimic

nu poate fi uitat

el va rămâne pentru meșter

o viață de om

cu vârful

din ce în ce mai scurtat.

 

  Poemul muritor

 

Cel mai greu se scrie

Poemul muritor

 

Niciodată

nu ești dispus să înțelegi

de ce poemul acesta

s-ar termina de la prima lectură

(de parcă ar fi

poemul

cu bateriile deja consumate)

 

Poemul muritor

sau cea mai concludentă

probă pentru moarte!

 

Un poem care să trăiască

doar până la prima lectură

asemenea soldatului ucis

de la primul asalt

sau a poemului desființat la Poșta Redacției

(acest cimitir al poemelor muritoare

și necunoscute)

 

cum din câmpiile patriei

mai apar

(din când în când)

câte o groapă comună

în care au fost îngropați

anonimii muritori

Pentru Patrie!

 

ADI CRISTI

(Din volumul în curs de apariție, ”Despre moarte, cu dragoste”)