24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Nu reușim să ne debarasăm de analiza ”după ureche”, mai ales dacă aceasta este realizată de cei pe care ”funcțiile sus puse” le atribuie competențe greu de ignorat, dar și greu de făcut față. Oamenii mediocrii produc acțiuni mediocre, indiferent de buna lor intenție, fără a mai vorbi despre un posibil prizonierat la cei pe care ar trebui să-i critice, atâta timp cât realitatea este vizibilă cu ochii deschiși. Este adevărat, venim dintr-un timp în care culoarea era atributul celui care avea posibilitatea de a face albul negru și negrul alb, chiar dacă, în realitatea domestică a zilei, culoarea respectivă nu mai ținea de ceea ce era ea în fapt. Cele mai mari interese nu mai erau cele naționale, cele de ordin general, atâta timp cât mișmașurile trebuiau slujite, garantate și asigurate celor care ne dădeau ca temă pentru acasă nu cât de albă este ziua sau cât de neagră este noaptea, ci pur și simplu trebuia să ne modelăm după realitatea paralelă a constatării cât de neagră este ziua și cât de albă este noaptea. Acest schimb de percepție marca începuturile modificărilor de reflexe condiționate, care erau de fapt reacțiile barbare ale celor care nu mai semănau cu cel din oglindă, cu cel din fotografia din buletin, obligându-ne la întoarcerea spre data nașterii noastre, cu vădita tentă de ”a intra de acolo de unde am ieșit”, pentru a anula astfel păcatul de a ne fi născut mai devreme decât am fi trebuit să ne naștem. Timpul prezent devine astfel, pentru mulți dintre noi, unul neprietenos, tăios, greu de modelat, greu de suportat, dar nu la nivelul esteticii, cât mai ales în profunzimea sa carnală, acolo unde ne întâlnim la aceeași masă cu suma noastră de dorințe dintre cele mai pragmatice. La o astfel de reuniune nu poate să reziste decât acela care are știința înfrângerilor, așa cum se spune că din înfrângere se învață mult mai multe și mult mia bine decât din cea mai strălucitoare victorie. Poate de aceea ne vine astăzi din ce în ce mai greu să ieșim la suprafață, atâta timp cât în fruntea noastră ne-am ales pe cei mai mari pierdanți ai timpului prezent, pe cei căliți în pierderea timpului și mai ales în pierderea măsurii în tot ceea ce vor să facă, evident, excluzându-ne interesele noastre, noi cei care am ajuns din nou să fim tratați la nivelul de gloată, de masă de manevră, de presiune a străzii. Președintele nostru rotofei, țeapăn și fără fisură, devine ca un far antic călăuzindu-ne înspre țărmul pe care stau și dansează Monica Macovei și Laura Codruța Kovesi, dansul sălbăticiunilor fugărite de monștri întruchipați de această dată de Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, poate poate vor reuși să pe pună la pământ. De jur împrejurul acestui tablou ancestral stau grupați roșii și galbenii, într-o galerie greu de deosebit, chiriașii săi atâta timp cât ambele grupări strigă: Jos! Jos!, evident că într-o astfel de hărmălaie ”Jos”, însemnând punct pentru culoarea celui are rămâne în picioare. Cu toate că victoria de lungă durată este garantată celui care știe să se ridice din lovitură, să se ”trezească din pumni”, cum spun tratatele de specialitate, nimeni nu mai are chef de tăvăleală. Poate de aceea Klaus Iohannis, președintele nostru, a făcut apel la stradă, cum altădată făcea apel la chiriașii săi, din cele șase imobile ale familiei, să-și plătească chiria. De această dată Klaus Iohannis a vrut să limpezească atmosfera, să redeschidă vederea spre orizonturile limpezi ale băii de mulțime, moment în care a asmuțit mulțimea împotriva celor pe care o altă majoritate copleșitoare l-a făcut să se blocheze în Kotorceni, în timp ce coaliția de guvernare l-a lovit în moalele capului cu o majoritate de peste 60% ! Astăzi, pe când domnia sa a fost obligat să iasă la scenă deschisă pentru a strălucii în ochii străzii, nu a ezitat să incite din nou la gestul civic perfect legal, acela de a-și exprima nemulțumirile în stradă, sub formă de proteste. Ceea ce nu a mai spus preşedintele a fost specificarea legalității unor astfel de demersuri:
”Personal m-am exprimat faţă de această intenţie a aşa-zisei reforme a legilor Justiţiei şi mi-am exprimat clar opinia că multe puncte de acolo mi se par eronate şi abordările greşite. (…) Sunt foarte multe puncte pe care trebuie să le analizeze cei vizaţi direct, ţin de organizarea Justiţiei, dar două lucruri mă îngrijorează foarte mult – faptul că preşedintele se propune a fi scos din procedura de numire a procurorilor-şefi mi se pare o greşeală fundamentală, fiindcă doar prin prezenţa preşedintelui în această procedură România a ajuns să aibă o activitate anticorupţie consistentă, recunoscută nu numai european, ci în plan mondial şi preşedintele este, şi nu vorbesc doar de persoana lui Klaus Iohannis, ci de preşedintele României, este garantul că lupta anticorupţie nu este subjugată politic”. De fapt aici este marea supărare. Președintele a fost scos din jocul Puterii, lipsindu-l astfel de șansa de a însemna ceva în jocurile de putere.
ADI CRISTI
