Marele Poem
Nu sunt încă pregătit
pentru Marele Poem
Îl simt…
cum pescarii își simt
Peștele prins
lăsându-l în larg
să obosească
ca mai apoi
el singur să ceară
să fie prins.
Înfiere de fluture
Ți-am adus în dar un fluture
chiar dacă
pornit de acasă
mă gândeam să-ți cumpăr o pisică
o vacă sau un greiere
Pe drum
am asistat la nașterea lui din omidă
iar înainte de a-și lua zborul
mi-a spus
între două bătăi scurte de aripi:
Tată!
M-am oprit din drum
întorcându-mă la tine
cu fiul meu înaripat
gândind că îl vei adopta pe dată
fiind numai bun de alăptat
căminul nostru
i se potrivea de minune
mai ales că de mult
nu mai aveam
lămpi atârnate de tavan
în jurul cărora fluturii
se pregătesc de îngropăciune.
Melcul de la nr. 21
Nici astăzi nu mi-am revenit
de la decapitarea melcului
aciuat pe lângă casă…
ajunse aproape
un melc de familie
fiind invitat la toate evenimentele
majore
anul acesta
a fost chiar sărbătorit
aniversând un an
de când i-am făcut locul lui
protejat de câinii și de pisicile familiei
Astfel, melcul de la nr.21
a primit un ham
pentru a fi plimbat pe alee
în deplină securitate și bună dispoziție
atunci când mi-am dat seama
că după cum mergea el
ar fi trebuit să-mi iau concediu fără salariu
trei luni de zile
pentru a ajunge doar la coasa sprijinită de prun…
dar ce nu fac părinții
pentru copiii lor
căci,
am uitat să vă spun,
melcul de la nr.21
a fost trecut în cartea de imobil
cu drepturi depline
ajuns lângă prun
în dreptul coasei
acolo unde se hârjoneau
Mischa și Sascha
(pisicile noastre aristocrate)
numai ce
se dezechilibrează coasa
căzând năprasnic cu lama
peste capul melcului de la nr.21
A fost o zi tristă de doliu
pentru întregul cartier
de la nr.21
(vis-a-vis de casa poetului Valeriu Stancu)
și până la fundacul de la nr.6F
(unde și astăzi plânge poetul
Cassian Maria Spiridon)
Despre reacția vecinului său
a criticului literar Constantin Dram
încă nu s-a aflat nimic.
Zăpezile de altădată
Fără să mă vadă cineva
pe când încă eram
tânăr la trup, bătrân la minte
am luat de pe stradă
un bulgăre de zăpadă
încă un bulgăre de zăpadă
și încă unul
ajungând să posed din avuția Naturii
frumoasa zăpadă de altădată
Așa cum există Muzeul Satului
sau al Țăranului,
Muzeul Cuceririi Cosmosului
eu am deschis
Muzeul Zăpezilor de Altădată
folosindu-mă de mostrele adunate
într-o viață de om
Este cât se poate de vizibilă constatarea
că de 60 de ani de la extragerea
prin subtilizare
a primului bulgăre de zăpadă
nu a mai rezistat nici măcar apa
(și datorită vremii caniculare
din ultimii ani).
Se naște astfel o întrebare
de bun simț:
– Ce expui, băi, ciudatule,
în Muzeul Zăpezilor de Altădată?
– Corectă întrebare
mai puțin apelativul ”ciudatule”
care nu are corespondent în realitate
În spațiul alocat de municipalitate
muzeului
sunt expuse
în ordinea donațiilor
toate amintirile noastre
despre vremurile de altădată
cum ar fi:
Amestecul antiderapant nisip-sare
Lopețile de la asociațiile de locatari
Autoturismele avariate
(în carambolul ghețușului imbatabil)
suzeta pruncului căzut din sanie
ușa de la casa scăpată din nămeți
(după trei zile și trei nopți
de dezgropare)
coate de țăran – dezghiocate de pe gard
(pe când țăranul privea
efortul soldaților de a-i reda
casa la cheie
din nămeții patriei
căci nu erau ai lui)
sticla de votcă consumată
în singurul copac ce a mai rămas
mai înalt decât nămeții
(în așteptarea dimineții, a prânzului
și din nou a nopții)
și tot așa până când
zăpada s-a topit de la sine
de atâta așteptare.
– Dar ce ai făcut din zăpada
adunată timp de 60 de ani?
– Aș, ce să fac…am folosit-o
doar ca recurs la nemurire
Pentru Memoriul înaintat Municipalității
în vederea aprobării
Parcului Educativ Cultural
”Zăpezile de Altădată”
Pe coala de hârtie
Primarul și-a pus apostila:
”Aprobat, doar în regia autorului”
Astfel,
în oraș iarna și moartă fiind
poate fi vizitată și-n mijlocul verii.
ADI CRISTI
(Din volumul aflat în pregătire: ”Despre moarte, cu dragoste”)