Expunerea în timpul sarcinii a mamelor la anumiți fenoli și ftalați este asociată unor tulburări de comportament la băieții cu vârsta cuprinsă între 3 și 5 ani, se arată într-un studiu realizat de Institutul național pentru sănătate și cercetare medicală din Franța (Inserm), citat sâmbătă de AFP.
Substanțele cele mai periculoase în acest sens sunt bisfenolul A sau BPA, triclosanul și ftalatul de dibutil (DBP), notează Inserm într-un comunicat. Bisfenolul A a fost interzis în toate produsele alimentare din Franța, în ianuarie 2015, o dată ulterioară realizării acestui studiu.
Triclosanul este un agent antibacterian regăsit în unele paste de dinți și săpunuri. DBP este folosit ca plastifiant în plasticele de tip PVC, anumite lipiciuri, lacuri de unghii și fixative de păr.
Studiul desfășurat de echipa condusă de Rémy Slama, la Institutul avansat pentru bioștiință din Grenoble, a avut un eșantion de 529 de minori de la centrul de testare mere-enfant Eden. Viitoarele mămici au participat la acest studiu în perioada 2003 — 2006, notează Inserm.
În timpul sarcinii s-au realizat teste de urină pentru a doza biomarkerii caracteristici expunerii la fenoli sau ftalați. Aceste substanțe au apărut la 70 dintre 100 de mame expuse la nivele detectabile ale respectivilor compuși chimici.
La împlinirea a 3 și 5 ani a copilului lor, mamele au completat un formular evaluând aspectele comportamentului băieților, precum hiperactivitate, tulburări emoționale sau probleme de interacționare.
Studiul a arătat că expunerea în timpul sarcinii la bisfenol A observată la șoarecii de laborator se regăsește și la oameni la expuneri mai mici, probabil inferioare celor preconizate de Autoritatea europeană pentru siguranța alimentară (EFSA).
Metabolizarea DBP este asociată mai mult tulburărilor emoționale, inclusiv comportamentului de repliere la vârsta de 3 ani, dar nu și la 5 ani în ceea ce privește tulburările emoționale. Studiul a relevat și o asociere între triclosan și o creștere a tulburărilor emoționale la vârsta de 3 și 5 ani.
Studii toxicologice realizate în eprubetă și pe cobai au scos în evidență că aceste substanțe chimice sunt perturbatori endocrini, susceptibili să interacționeze cu sistemele hormonale implicate în sistemul nervos central.
Rezultatele au fost publicate în revista Environmental Health Perspective.