24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Europa se mișcă. Devine din ce în ce mai nervoasă. Marea Britaniei se strânge în aripile ei de regat smuls din ghearele Uniunii, în timp ce Spania încearcă să aleagă calea fărâmiţării. Nordul este în pericol. Se simte mișcările telurice ale naționalismului galițian, basc, după ce catalunezii au aprins focul năucitor al identității naționale. Cred că de această dată Madridul are o mare problemă. Forța nu va mai ajuta ”restabilirea ordinei și disciplinei” în acest regat mult prea bântuit de astfel de mișcări naționale. Tinerii, din ce în ce mai mulți tineri, pentru care moartea pentru libertate nu mai este o spaimă, nu mai este o frică, ci pur și simplu definește esența zborului. Murim liberi – devine astfel, după 27 de ani, sloganul pe care catalunezii îl preiau de la români. Forța tinereţii nu mai poate fi oprită, așa cum nici uraganele nu pot fi oprite, nimic nu le rezistă în cale. Poate că, din nordul Spaniei se vor desprinde de regat, alte trei sau patru țări (în care libertatea câștigată prin voința poporului, îndreptățit să decidă în numele său), să fie una meritată și de mult așteptată să se întâmple. Ceea ce ar trebui să stăpânim sunt conjuncturile care se pot crea, aruncând în aer adevărata liniște a planetei. Mirosul sângelui nevinovat poate să mânjească și alte fețe și alte frunți încruntate, mult mai ridate și mai cicatrizate de la fel de griji. Ungurii nu se astâmpără. Premierul jucător al Ungariei Viktor Orban lansează teza că guvernul de la Budapesta are banii necesari purtării de grijă pentru toți maghiarii din România. Mai mult, ungurul le dă de știre că visul oricărui nem tudom este acela de a-i recupera Transilvania, drept pentru care mai pune un cărbune aprins pe miriștea Ținutului Secuiesc, această a doua cutie a Pandorei, din inima Carpaților. Ceea ce nu înțeleg urmașii grofilor de pe la noi este amănuntul care face să nu se potrivească Catalunia, Galiția sau Țara Bascilor cu Târgu Secuiesc. Dacă, în cazul ibericilor vorbim istoricește despre un pământ strămoșesc, care a dat voie generațiilor de înaintași să construiască acel reflex al oaselor, al laptelui matern care curge nu numai din sânul de mamă, cât mai ales și din lujerul florilor de câmp, ungurii din Transilvania nu au cum să aibă așa ceva, ei fiind din începuturi niște venetici, niște musafiri care au mai uitat să plece de unde au venit sau încotro au reușit și alții să se îndrepte, ocupând Câmpia Panonică. Cei rămași rătăciți prin munți sau înnoptați la câte o vădană ardeleană cu toți nurii la ea au avut misiunea de a rămâne mărturia vie pentru liderii UDMR că în timp ce românii sărbătoresc un centenar de când s-a rotunjit România, ei, șogorii, împlineau deja un mileniu de când nu au mai plecat, poate și pentru că nu și-au dat seama de unde s-ar stinge lumina, confundând opaițul cu Soarele și Luna. Mult mai aproape de revendicările catalunezilor ar putea să fie basarabenii și bucovinenii din teritoriile românești aflate sub ocupație străină, dar față de care niciodată nu am forța regulile, după principiul ”fără pretenții teritoriale”. Devine astfel foarte interesantă evoluția momentului Catalunia, acolo unde a fost declanșată revolta tinerilor și mai apoi a unui întreg popor, care încearcă să-și regăsească patria, așa cum se mai regăsesc copii pierduți.
Ziua de grevă în Catalunia a fost în semn de proteste faţă de violenţele poliţiei, de la referendumul de duminică. O astfel de solidaritate duce inevitabil la gestul guvernului catalan să proclame independența regiunii, ceea ce ar genera o gravă criză constituțională în Spania. Clubul de fotbal FC Barcelona a anunţat că va participa la greva declanşată de catalani.
Mii de oameni s-au strâns în Piaţa Catalunya din Barcelona la o zi după violenţele de la secţii şi după anunțarea rezultatului referendumului, considerat ilegal de guvernul de la Madrid.
Autoritățile de la Barcelona au anunțat că au votat 2,26 de milioane de oameni din cei 5,34 de milioane de alegători, iar 90% din voturi au fost pentru secesiune.
În schimb, premierul spaniol, Mariano Rajoy, a calificat ceea ce s-a întâmplat în Catalonia drept un atac la statul de drept: „Nu a existat un referendum de autodeterminare în Catalonia. Azi, toţi spaniolii au putut să constate că statul de drept își menţine tăria şi valabilitatea. Va răspunde celor care îl provoacă”.
În Barcelona, mulțimea care i-a urmărit discursul pe un ecran a reacționat vehement când Rahoy a spus că cei mai mulţi catalani nu au dorit să participe la referendum.
Ulterior, autorităţile catalane le-au cerut să părăsească regiunea miilor de poliţişti trimiși de la Madrid ca să oprească referendumul.
De la Bruxelles însă, Comisia Europeană nu a venit cu mesajul la care se aşteptau secesioniştii: Conform Constituţiei Spaniei, votul de ieri din Catalonia nu a fost legal. Pentru Comisia Europeană, aşa cum preşedintele Juncker a spus în repetate rânduri, aceasta este o problemă internă a Spaniei. Comisia crede că acestea sunt vremuri pentru unitate şi stabilitate, nu pentru divizare şi fragmentare.
În plus, ministrul spaniol al Justiţiei a avertizat că Madridul s-ar putea folosi de puterile sale pentru a suspenda autonomia catalană dacă parlamentul regiunii va declara independența regiunii”.
O astfel de poziție nu poate decât să adâncească violența, dorința tinerilor din spațiul în care încă mai zboară porumbelul lui Picasso, de libertate, de a schimba viața cu moartea dacă prin moarte libertatea va rămâne să definească țara visată și pusă din nou cu picioarele pe pământ.
ADI CRISTI
