Filosoful și eseistul român Mihai Șora, în vârstă de 102 de ani, a participat sâmbătă seară, la Cluj-Napoca, în cadrul festivalului Internațional de Carte Transilvania, la un dialog cu publicul, oamenii întrebându-l cum a ajuns să împlinească un secol de viață și să se păstreze atât de lucid, care a fost cea mai „neagră” zi din viața sa și care a fost relația sa cu cărțile.

Scriitorul a povestit că trei dintre bunicii săi au atins vârste apropiate de 100 de ani, ceea ce ar putea explica vârsta sa înaintată. Întrebat de o tânără dacă ar mai trăi încă 100 de ani dacă s-ar putea, Mihai Șora a răspuns râzând că, dacă i s-ar mai da, i-ar „trăi cu mare drag”.

Cei prezenți i-au pus scriitorului întrebări despre viața sa, despre cum a trecut peste anii comunismului, de ce a ales să se întoarcă din Franța pentru a trăi din nou în România, dar și întrebări care vizau noțiuni precum iubirea, adevărul sau frica.

„Iubirea în formele ei cele mai diverse este un lucru care trebuie să ne acompanieze viața de la început până la sfârșitul ei. Există în fiecare viață atâta lumină câtă capacitate dai iubirii. Iubirea îmbrățișează din capul locului întreaga lume”, a spus Mihai Șora, care mai târziu a adăugat că, la vârsta sa, a ajuns să nu mai aibă frici.

Un ascultător din public l-a întrebat cum și-l amintește pe Constantin Brâncuși, iar scriitorul a povestit că avut ocazia de a-i vizita atelierul de câteva ori și de a vedea sculpturile, în timp ce artistul gorjean îi povestea ce trebuia să știe despre fiecare lucrare admirată.

„Întâlnirile mele cu Brâncuși sunt lucruri de neuitat pentru mine. Fapt este că am fost primit cu o mare cordialitate și m-am simțit acasă în atelierul lui pentru că m-a înconjurat cu o mare căldură. (…) Atelierul lui era foarte îngust. Orice fel de obiect care trebuia să fie văzut, era foarte greu să te învârți în jurul lui, ca să îl vezi din toate părțile, așa că el avea un fel de roată care se învârtea pe baza unui mecanism electric care era comandat de la distanța potrivită și sculptura pe care trebuia să o vezi, o punea acolo și, pe urmă, din locul cel mai potrivit ca să fie văzută din toate părțile, în timp ce ea se învârtea, el stătea și îți spunea la ureche tot ce trebuia să știi ca să înțelegi, din punct de vedere profesional chiar, sculptura pe care o vedeai”, a povestit Mihai Șora.

Publicului i-a fost prezentat înaintea dialogului de sâmbătă seara și un film documentar realizat de soția sa, Luiza Șora, în care Mihai Șora vorbește despre diferite teme mari ale omenirii, despre copilărie, iubire, sau credință. Montajul de numai 30 de minute face parte dintr-un documentar mai lung, de două ore, numit „În căutarea muntelui vrăjit”, o compilație, după cum a explicat Luiza Șora, între titlurile cărților lui Marcel Proust și Thomas Mann, „În căutarea timpului pierdut” și „Muntele vrăjit”, dar cu care filmul nu are nicio legătură, a mai spus realizatoarea documentarului.

Mihai Șora a primit sâmbătă, în cadrul FICT, și un premiu pentru întreaga carieră.

Născut ca fiu al unui preot ortodox în 7 noiembrie 1916, la Ianova, județul Timiș, Mihai Șora este un filosof și eseist român. Din 24 octombrie 2012 este membru de onoare al Academiei Române. A studiat filosofia la Universitatea din București (1934-1938) și i-a avut ca profesori și pe Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu, iar la seminar l-a avut ca asistent pe Mircea Eliade.

De-a lungul vieții sale, Mihai Șora a cunoscut multe personalități ale culturii românești, despre care a scris sau vorbit cu diverse ocazii.

AGERPRES