24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Ghinion. PSD demonstrează că există ”pe viu” un nou blocaj de comunicare în interiorul coaliției PSD+ALDE. După Sorin Grindeanu ”altul la rând” devine inevitabil Mihai Tudose. A fi sau a nu fi prim ministru este de fapt ”jocul de glezne” practicat de Liviu Dragnea, cel care nu se împacă cu gândul că altul este șeful guvernului pe care datorită victoriei lui în ultimele alegeri parlamentare și nu a PSD+ALDE el este îndreptățit să fie prim ministru sau să se comporte ca un prim ministru.
Se pare că Liviu Dragnea, paradoxal, nu poate fi împăcat decât de demisia sa din fruntea PSD, un gest politic responsabil, ce ar salva România de la instabilitatea politică, ce apare ciclic, ori de câte ori premierul poreclit și fixat în Palatul Victoria sare de pe linia trasată de acest Guru al social-democrației, ținut în umbră de decizia președintelui Klaus Iohannis, ”cu penalii la pușcărie și nicidecum la guvernare”. Nu vreau să-l contrazic aici pe Klaus Iohannis, chiar dacă 100% aș putea să am dreptate. Deocamdată ar trebui să deslușim scurtcircuitul care deconectează de la guvernare coaliția politică a cărei majoritate trimite în ridicol zbaterea de desene animate a opoziției politice.
Mihai Tudose nu mai vrea să scoată castanele fierbinți cu mâna sa, chiar dacă a venit în Palatul Victoria pe fondul aceleași revolte, asumate atunci de Sorin Grindeanu, cel care a reclamat vocal atitudinea lui Liviu Dragnea (de a conduce Guvernul României după metoda ”lecție de dictare” predată celui investit ca fiind prim ministrul țării.
Totul se învârte în jurul lui Liviu Dragnea. Nimic nu se poate face fără a se ține cont de spusele celui care se crede și se comportă ca atare, de parcă el ar fi Stăpânul Inelelor. Scandalul politic începe să se țină de români ca scaiul de oi, fără ca acest ”supliment de greutate” nu mai poate să nu rămână de nesesizat, nu mai poate fi trecut cu vederea, mai ales că în urma sa începe să curgă penibilul sub formă de fluviu.
Avem orbul găinilor. Nu dorim să vedem, de la un anumit nivel, unde a ajuns orizontul. Ce s-a făcut cu linia după care se împrietenește pământul cu cerul sau apa cu cerul. Unde ne este orizontul față de care ne-am calculat întregul itinerar? Sunt întrebări retorice, nimeni nu se mai ascunde după umbra celuilalt. Toți se îngrămădesc să iasă la luminile rampei, toți vor să explice sau să mărturisească adevărul gol goluț, ieșit din conul de umbră al intereselor ascunse și prezentat națiunii sub formă de ”M-am săturat să fiu sclavul celui care dă cu biciul, fără ca să-mi mărturisească vinovăția”!
Mihai Tudose și-a dat seama că poate să mănânce semințe de bostan deasupra capului liderului maxim Liviu Dragnea, fără ca acesta să sesizeze ploaia decojitelor. Descoperirea a fost pentru brăilean picătura de apă vie care l-a trezit din hipnoza teleormăneanului și i-a dat încredere în faptul că și el poate ”să-l dea de pământ”, cu aceeași ușurință cu care Liviu Dragnea l-a numit prim ministru, atunci când mofturile liderului PSD erau depozitate în cabinetul său din Piața Victoria.
Deja nu mai poate fi vorba despre pasul înapoi, chiar dacă sondajul lui Marius Pieleanu a încurcat ploile. PSD 61%, iar Guvernul PSD+ALDE se prăbușește, în numai câteva zile, de la 48% la 24% (sic!) O astfel de constatare ar trebui să aibă ca răspuns direct exact cea ce Mihai Tudose acuză că ar putea să fi dus la această decredibilizare a Cabinetului său, de pe urma ”penalilor”, fetele de suflet ale lui Liviu Dragnea (numindu-le pe Sevil Shhaideh și Rovana Plumb)!
Așa ceva nu poate fi înghițit de Liviu Dragnea care recunoaște că el doar discuții bărbătești poate să susțină și nicidecum ”femeiești”, chiar dacă între el și Mihai Tudose discuțiile sunt eminamente politice.
Suntem din nou martorii oculari ai unor pumni în gură dați de Liviu Dragnea, nu lui Mihai Tudose (căci, privindu-i unul lângă celalalt ne dăm seama că nu se prea poate), ci pur și simplu credibilității PSD, partid care singur a luat-o hăis, ne mai înțelegând care sunt semnele făcute prin tragerea de hățuri! Din nou suntem puși față în față cu penibilul, șmecheria, prostia și, nu în ultimul rând, cu bătaia de joc față de poporul care le-a dat votul din prea multă dragoste de țară și de promisiuni dovedite a fi iluzii pierdute.
ADI CRISTI
