24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Scrisoarea care de 50 de ani își caută destinatarul
Îți scriu fără ca să știu
neavând nici o informație
de vreo 50 de ani
dacă ești bine
în varianta că încă mai trăiești
sau dacă moartă fiind mă mai ții minte.
Ceea ce mă face să scriu
este acel gând
care nu m-a părăsit niciodată
scormonindu-mi neliniștea de a mă simți vinovat
de când am aflat că m-ai părăsit
din vina mea
și nu a fost o alegere personală!
chiar dacă ceea ce-ți scriu acum
aș fi putut să-ți spun în aceeași zi
sau a doua zi
am preferat să izbesc ușa și să plec
la berăria lui Fane Barosanu
cel care o ține pe Roxy
cu care are o fată sau două
cine mai știe precis acest amănunt
de bârfă de mahala?
ei bine, atunci am plecat
și bun plecat am fost
neavând nici un rost să te mai deranjez
aflând între timp
(în aceeași zi)
că m-ai uitat (în aceeași noapte)
avându-l în patul tău (și al meu – pe atunci)
pe Chioru
cel pe care l-am împrumutat
cu două sute de marafeți
să-și plătească chiria
cu stupoare am aflat (tot atunci)
că din banii de chirie dați
ați băut împreună
până ce v-ați făcut pulbere
păcătuind până-n zori și după aceea
până seara târziu
în ciuda tuturor declarațiilor de dragoste
făcute mie, pe persoană fizică
și responsabilă
pentru tot ceea ce am investit în tine
de la sandalele furate de pe plajă
și până la rochia de seară
a vecinei de la trei
cu care aș fi dori să mergi dacă nu la teatru
la toate înmormântările din cartier
să pui și tu cel puțin o colivă pe masă!
Nu a fost să fie așa
dar nu din vina mea!
și nici din vina ta
Nefericindu-mă cu o așa de crudă
și neînțeleasă rezolvare
te știam sensibilă și sfioasă
bănuitoare și super de geloasă
ca un fel de super glue
cu care m-ai prins atât de bine
că atunci când am izbit ușa
s-a rupt bucata de suflet din mine
rămasă lipită de inima ta
Îți scriu fără ca să știu
neavând nici o informație
de vreo 50 de ani
dacă ești bine
în varianta că încă mai trăiești
sau dacă moartă fiind mă mai ții minte.
Ceea ce mă face să scriu
este acel gând
care nu m-a părăsit niciodată
scormonindu-mi neliniștea de a mă simți vinovat
de când am aflat că m-ai părăsit
din vina mea
și nu a fost o alegere personală!
Ce te face să crezi că vina îmi aparține
când tu de fapt ai rămas înțepenită în pat
iar eu mă târam înspre ușă
ca un şchiop
ca unul fără picioare
gândind că ai timp suficient
să mă strigi
să mă chemi înapoi
mințindu-mă chiar
că s-a răcit apa din sticle puse la șale?
Dar nu ai făcut-o
m-ai lăsat să izbesc ușa
și să dispar cum mai dispare o scrisoare
fără adresa destinatarului scrisă pe plic
P.S.
Dacă-mi răspunzi la scrisoare
pe lumea aceasta
nu uita
să-mi dai și adresa la care putem coresponda.
ADI CRISTI
