24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Există o sincopă în raționamentul care ne este servit astăzi sub formă de voință a poporului. Așa vrea poporul ! Și, dacă ”Ș vrea poporul”, atunci trebuie să-i dai poporului, căci, nu-i așa, poporul este suveran, el fiind deasupra partidelor politice, deasupra liderilor acestora, deasupra chiar a celor pe care tot el i-a ales și i-a trimis la Cotroceni, Palatul Parlamentului sau Palatul Victoria. De vină pentru tratarea realității cu o astfel de rețetă nu sunt protestatarii. Ies și ei în stradă pentru că au unde să iasă, pentru că lege le permite să facă acest lucru, chiar sub formă de protest și nu neapărat de plimbare. Ei nu au nici o vină. Este de fapt bine că mai ies și oameni simpli în stradă, că mai vedem și noi o țară care respiră, care este vie. Este cât se poate de normal să ai această îndeletnicire de a-ți striga în piețele publice ale orașului în care trăiești tot felul de nemulțumiri. În acele state cu o democrație mai experimentată, ajunsă pe masa psihologilor și psihiatrilor (cum ar fi Japonia), există chiar locuri publice aflate sub genericul ”Loc de dat cu capul”, completând locurile în care este afișată fotografia liderului pe care doritorii o pot ”îndestula” cu tot ce le vine la mână. Această descărcare este necesară chiar și numai pentru sănătatea individului și implicit a societății. Fie te dai cu capul de toți pereții (în aceste locuri special amenajate), că ai fost un dobitoc alegând tot felul de neisprăviți, fie te năpustești asupra posterului celui pe care tu l-ai ales, încercând să-ți recuperezi astfel stăpânirea de sine, fără a incomoda, la rândul tău, pe cel de lângă tine. Acest gen de acțiuni fac parte din categoria drepturilor cetățeanului de a fi luat în seamă, chiar dacă ”a ține cont de el” este o speranță încă greu de garantat, atâta timp cât majoritățile politice au o rezistență greu de învins, decât o dată la patru ani, când votul devine din nou biciul care trezește!
Când un om iese în stradă nimeni nu-l observă. Când zece oameni ies în stradă apare și duba jandarmeriei. Când o sută de oameni ies în stradă e semn că se întâmplă ceva. Când o mie de oameni ies în stradă de vină este Soros. Când zece mii de oameni ies în stradă cu siguranță că și-au băgat coada multinaţionalele. Când o sută de mii de oameni ies în stradă, atunci cu siguranță că nu este vorba despre România.
Indiferent de câți oameni ies în stradă, oricum nu sunt mai mulți decât cei care au votat o majoritate politică care să ne reprezint, care să ne guverneze, fiind vorba de milioane de oameni. ”Alo, alo, pe înțelesul tuturor, vorbim de milioane nu de restul de după virgulă”! – ar putea să strige, fie chiar și vocea fără creier a lui Cătălin Ștefănescu, amenințând el cu milionul, de parcă a fi la colț de stradă, la alba / neagra sau chiar la babaroase! Ce este adevărat este adevărat, chiar dacă acesta vine dinspre omul al cărui coeficient de inteligență i-a căzut o dată cu părul! Și, totuși, de ce PSD, de exemplu, nu acționează ca atare? De ce se lasă intimidat și își dă singur cu stângu-n dreptul, în loc să meargă înainte? Vrea să schimbe legea justiție? Foarte bine să o schimbe, folosindu-se de lege și nu de cum reacționează galeria din Ghencea sau băbuțele cu nepoțeii ieșiți la șosea. Despre cum se strigă în piață asta e, se strigă! Dar, dacă tu, partidul de guvernământ, cu specialiștii lui pește prăjit la butoane, crezi că ceea ce faci tu este un lucru bun, în sprijinul poporului român, cel care nu mai știe dacă e luni sau duminică, atunci fă ce ai de făcut și nu te mai uita pe sub fustele Monicăi Macovei să vezi dacă s-a stins lumina la Bruxelles. (Nu trebuie să te mai uiți pe sub cea ce ți-am spus, nu pentru că acolo n-ai să găsești nici un șalter, ci pur și simplu pentru că Monica Macovei poartă doar pantaloni!
Iată de ce cred că poporul român este mai aiurit decât poate el să înțeleagă, așa cum conductorii săi sunt mai aiuriți decât poporul român. Nu au sânge în instalație, nu au curajul de a lua taurul de coarne, nu știu că ceea ce ei știu este bun sau rău, este adevărat sau fals, chiar și numai pentru că nu au conducătorii necesari să apuce securea în mâna stângă, iar cu dreapta să-și mâne calul peste apele Dâmboviței, care au fost odată, în negura istoriei patriei, apele Neajlovului, iar el, conducătorul, era Mihai Viteazu, pe când Monica Macovei era o bunăciune de Sinan Pașa, la fel de rostogolită de pe cal și, după cum ne-au lăsat mărturie oamenii vremurilor, s-a cam tăvălit prin apa înnoroiată de la această bătălie de la Călugăreni, astăzi un fel de Strasbourg numai bun de ținut minte, chiar dacă de atunci au trecut mai bine de patru secole (422 de ani, mai exact).
Iată de ce cred că mult mai important pentru victorie este coloana vertebrală, dar și argumentul asumării deciziilor prin vocea exemplului personal, al asumării acestuia responsabil, cu trimitere directă la binele poporului și mai puțin la binele personal și de cumătrie!
ADI CRISTI
