24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Schepsisul a fost deconspirat. Nu este prima oară când guvernanții încercă să ne șoptească sau să ne arate complice cu ochiul peste cap că tot ce se întâmplă în stradă are liber primit de la multinaționalele prinse cu brăcinarii pe vine, atunci când întrebarea firească: Ți-ai plătit impozitul pe profit? – este pasată la ”Nu ne întreba, căci nu vrem să plătim!” – încercând să se scuture de aceste sarcini, doar pentru că ele sunt multinaționale și nu vai de mama lor, firme autohtone, ”proștii ăștia pe care îi putem mulge până la ultima picătură”. We speak English, Wir sprechen Deutsche, Nous parlons français, Noi menzioniamo italiano, ceea ce nu se poate confunda cu Noi vorbim românește. Cei care vorbesc românește să plătească în România, pe când noi, ceilalți, care oricum suntem nevoiți să stăm închiși în mizeria din România, nu avem de ce să plătim impozitul pe profitul, este adevărat, frumos, pe care îl realizăm aici.
Acest tip de discurs nu numai că este unul care acuză în primul rând capacitatea noastră de a fi confundați cu handicapații europeni, cât mai ales este palma pe care o primim de la cei care au sărit în țara noastră, pentru a ne da un pahar cu apă, fără a uita să ne ia între timp argintăria, bijuteriile de familie și tot ce mai găsesc de valoare prin țară, petrolul, băncile, aurul și, nu în ultimul rând, piața de desfacere. Suntem pedepsiți sau suntem feriți și de astfel de practici? Evident că multinaţionalele nu au inventat apa în România, așa cum nu au tras țeapă doar românilor. Tehnica este una tradițională. Introduc mai întâi în peisaj un divide et impera, plecând de la afirmația ”industria este un morman de fiare vechi”, ”este nevoie să privatizăm monștrii socialismului cu un dolar”, pentru ca cel care le cumpără să investească masiv în retehnologizarea lor, făcându-le competitive, la nivelul celor existente ”la ei acasă”. Dacă am fost naivi, putem spune că ne-am trezit proști. Vorba poetului ”…Da’ acum am rămas bleg, / Amărât şi plin de jeg, / Ca nărojii ăi mai mari: / Nici gagică, nici piştari”! Am distrus întreaga economie națională, pentru că una din condițiile aderării la UE a fost îndepărtarea satului din economie (invocându-se motivul național ”statul este cel mai prost administrator”). Evident că se referă la statul nostru și nicidecum al celor înspre care încercam să mergem (grecilor, germanilor, austriecilor, francezilor, englezilor, americanilor) cărora le-am dat, conform ospitalității poporului român Și ”haina de pe noi”, dacă ne permitem să dăm acestei piese vestimentare valoare de metaforă, putem citi printre rânduri ”bogățiile solului și subsolului țării, de la păduri la zăcămintele de țiței și gaze, băncile, industria (atât cât a mai rămas din ea după marea devalizare produsă în anii 90)”. Am rămas ”rupți în cur”, fără lemnul pădurilor, fără apele minerale, amenințați că ni se va lua și aurul din munți, și țițeiul din Marea Neagră și tot ce se poate exploata la noi acasă de noii proprietari ai țării. Nu vorbim despre poporul român, vorbim despre cei care ”ne-au sărit în ajutor”, căci, nu-i așa, singuri nu ne putem descurca, neștiind drumul de la socialism la capitalism și cum se poate trăi în capitalism cu mentalitatea redundantă a comunismului.
Într-o astfel de lume, într-o astfel de încordare, alimentați cu tensiuni fantasmagorice, țara se zguduie din ce în ce mai tare, provocând un periculos tangaj, datorită căruia putem fi aruncați peste bord. Lupta pe viață și pe moarte de pe scena politică se mută în stradă, acolo unde multinaționalele își masează salariații pentru a da jos acest guvern, care le vrea răul, care atentează la banii lor, la profiturile lor ne impozitate, pe care cei de țările vestice de baștină, de unde vin și ambasadorii obraznici la București, vor cu tot dinadinsul să ne transforme pe noi, românii, în același popor de sclavi cu care am fost confundați mai bine de 27 de ani.
”Revoluția fiscală”, dar și legile justiției au această capacitate de a da poporului român dreptul la demnitate, dreptul de a fi numiți egali între popoare, astfel încât, un Hans Kleem să nu-și mai permită să ne facă cu degetul și să ne de indicații prețioase despre cum trebuie să ne comportăm astfel încât SUA să nu-și piardă interesul față de România. Dinspre vest vine peste România o briză cu valoare de uragan, prin care Casa Albă încearcă să ne silabisească iminentul pericol, care ne poate transforma din poporul prieten în poporul sacrificat, după ”metoda lui Traian Băsescu”, doar pentru ca atunci când America vede peste România un curcubeu să nu care cumva să nu acceptăm să plătim taxă pentru ROGVAIV, căci nimic nu este pe gratis, nimic nu este în afara rolului pe care și-l asumă SUA la protejarea intereselor Americii în lume, nu doar dincolo de ocean, ca și cum SUA ar fi peste tot. ȘI, uite așa Henry Kissinger, fostul secretar de stat al SUA, la cei aproape 90 de ani ai săi, prognozează că superputerea mondială care va conduce lumea, încă din zilele noastre, va fi America, în timp ce Rusia și China vor trebui să se recunoască învinse, așa cum tot învinsă va fi și trepidanta și gălăgioasa Uniune Europeană. Așa crede Henry Alfred Kissinger (în calitate de Consilier pe Probleme de Securitate Națională (1969-1973) și, mai târziu, ca Secretar de Stat (echivalentul Ministrului de Externe în Guvernul României) în perioada 1973-1974. Kissinger rămâne la Casa Albă și pe timpul administrației lui Gerald Ford, păstrând funcția de Secretar de Stat (1974-1977). În tot acest timp, Mihai Tudose nu are ce să facă! Cu cât este întins pe jos mai mult, cu atât coloana vertebrală a României devine și mai dreaptă!
ADI CRISTI
