Scrisoare de mână

 

Îți scriu o scrisoare de adio

sau de luat la revedere

o scrisoare romantică

sau una caustică

o scrisoare din care să rezulte

ce cred eu despre tine

după care să mă arunc în mare

sau ce cred eu despre mine

alegând zdrobitul de stânci

 

de ce în spatele fiecărei ultime scrisori

trebuie să fie o moarte violentă

sau una adormită cu somnifere ?

 

îți scriu pur și simplu despre noi

fără ca cineva să moară

îți scriu despre cât de bine ne este

când trecem marea înot

sau când zburăm mai sus decât păsările

 

și toate acestea le scriu cu stiloul

sau cu pixul

uneori folosesc pana simandicoaselor hoteluri

(unde tot uneori ajung pentru o noapte)

dar de fiecare dată scrisul meu de mână

este singura mea semnătură

care nu mă trădează

și poate de aceea nu ne scriem e-mail-uri

sau pe messenger

spații în care reușim să fim doi străini

pe care toți îi cunosc

numai noi

nu ajungem să ne cunoaștem.

Ultima scrisoare nescrisă, dar trimisă

 

Ultima scrisoare începe cu o rugăciune:

Vino în brațele mele

ca într-un templu

zidită în rugăciune!

 

Smerită și cu genunchii învățați

să simtă umilința și mântuirea

vino cu inima deschisă

în cele trei schimburi:

de la naștere, la moarte

și până la nemurire…

 

atunci

când vei sosi astfel

îți voi scrie scrisoarea nescrisă

dar trimisă celor ce vor să învețe

totul despre dragoste

totul despre infern și despre Paradis

 

voi fi în spatele

fiecărui cuvânt schingiuit

cum în spatele Lui a fost crucea

și astfel

voi învăța sângele durerii

să-și crească răbdarea și cutezanța

și cântecul

care ne poate bandaja rana

dar nu ne poate lua

destinul suferinței

 

voi scrie și despre melci și meduze

și despre omizi și fluturi

voi lua pedeapsa de umeri

și ne vom împrieteni într-atât

încât

vom învăța să murim cu zâmbetul pe buze

cu bucuria care ne va aduce

iubirea în adâncul rănii

dar nu sub formă de bandaj

ci pur și simplu sub formă de durere

durerea ucigătoare a iubirii.

 

ADI CRISTI