POEMELE DE SÂMBĂTĂ

Bețivi comunitari

 

Bețivi matinali

aduși cu dimineața-n cap

la margine de mese

purtau în ei ora exactă

cum câinii maidanezi

aveau un cip

să-i recunoști după cum latră

 

când ceasul bate-n poartă

ora zece

se scurge pe sub străzi

mirosul acru

de vechi, stătut și nespălat

astfel permis

recunoscut de lege

să fii bețiv

femeie sau bărbat

pupat de bună voie

sau pupat rece

 

cinzeaca

face legea lui nu pot

nu știu, nu vreau sau nu-l cunosc

o dublă – Rege te numește

când sticla dăruită-ți face rost

de sclavi

că-n ochii lor

nu mai poți crește

 

ferice sunt bețivii de la țară

pe ei nu poți să-i ocolești

căci dacă riști această strategie

riști să-i transformi în

cerșetori funești

pierzând să-i vezi

cum cresc, când crești

 

bețivii au răspunsuri îngerești

când îi întrebi:

– De odobești, cotnari, cotești ?

– Fie ce-o fi !  Să picure

până la moarte

din țâța sfânt-a strugurelui

care te dă pe spate!

Locuințele sinelui

 

m-am așezat

în urma

lăsată de talpa

de dinaintea mea

sau de talpa

de după mine

 

ca și cum

aș fi dorit să zbor

în mormânt

sau să mă îngrop

în cer

ca într-o poveste.

Sălbăticirea Poemului

 

Mi-a sărit Poemul

la beregată

de atâta sălbăticire

 

Surprins am rămas

de formele fiarei

mai ales că

pantofii cu toc

îi arcuiau torsul

într-un salt năucitor

 

Victima Poemului

în mine încolțea

de jur împrejurul atingerii

asemenea florii de mac

ce-ți însângera

privirea

mușcată de îndepărtare.

Copilul de mingi al suferinței

 

Am căzut din brațele tale

cum o icoană

mai cade în păcat.

 

Cu aceeași absurdă

întâmplare

încercam să-mi adun

șansele

pentru mișcarea firească

de a-mi trece prin părul tău

degetele însângerate

de florile culese

de sub roua dimineții

 

și apoi mi-am dat seama

că florile acelea de pe câmp

sunt de fapt

florile de pe mormântul

în care mi-am îngropat

tăcerile

smulse în piața publică

cu cleștele înroșit

păstrătorul urmelor

marilor schingiuiți ai acestei lumi.

(în fața cărora suferința mea

rămâne un fel de

copil de mingi al suferinței

chiar dacă și ea

poate îngriji un mormânt).

ADI CRISTI