Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” conferă titlul de Doctor Honoris Causa profesorului Andrei PLEȘU, personalitate culturală plurivalentă, recunoscută pe plan național și internațional. Ceremonia va avea loc marți, 12 decembrie 2017, începând cu ora 12.00, în Aula Magna „Mihai Eminescu” .

Meritele și sfera preocupărilor domnului Andrei PLEȘU sunt diverse și de largă anvergură intelectuală, bucurându-se de răspândire și apreciere la nivel european. Noul membru al comunității academice a UAIC este critic și teoretician al artei, moralist și filosof, eseist și jurnalist, om politic și diplomat. A fondat săptămânalul de cultură Dilema (ulterior Dilema veche), este fondator și președinte al Fundației Noua Europă și rector al Colegiului Noua Europă (1994), membru al World Academy of Art and Science și al Académie Internationale de Philosophie de l’Art, Doctor Honoris Causa al Universității Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau și al Universității Humboldt din Berlin, Commandeur des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Légion d’Honneur.

Născut la data de 23 august 1948, Andrei PLEȘU a absolvit Facultatea de Arte Plastice din București. Începuturile carierei sale profesionale stau sub semnul activității de cercetare la Institutul de Istoria Artei, perioadă în care debutează ca publicist și autor al unor lucrări de specialitate.

Sub îndrumarea filosofului Constantin Noica, s-a bucurat, alături de Gabriel Liiceanu, de o pregătire umanistă de excepție, fundamentată pe cunoașterea limbilor clasice și pe accesul direct la marile tradiții ale gândirii filosofice europene, în special a celei grecești.

După evenimentele din decembrie 1989, a fost numit ministru al culturii (1989-1991) și ministru de externe (1997-1999). De asemenea, a predat o vreme la Universitatea din București.

Opera lui Andrei Pleșu este impozantă cantitativ și diversă din punct de vedere tematic: Călătorie în lumea formelor (1974), Pitoresc și melancolie: o analiză a sentimentului naturii în cultura europeană (1980), Francesco Guardi (1981), Ochiul și lucrurile (1986), Minima moralia (elemente pentru o etică a intervalului), (1988), Dialoguri de seară (1991), Jurnalul de la Tescani(1993), Limba păsărilor (1994), Chipuri și măști ale tranziției (1996), Despre îngeri (2005), Obscenitatea publică (2004) Comèdii la porțile Orientului (2005), Despre bucurie în Est și în Vest și alte eseuri (2006), Note, stări, zile (1968 – 2009) (2010), Despre frumusețea uitată a vieții(2011), Față către față. Întâlniri și portrete (2011), Parabolele lui Iisus: adevărul ca poveste(2012), Din vorbă-n vorbă (2013), Neliniști vechi și noi (2016), Despre inimă și alte eseuri (2017). Multe dintre aceste volume au avut mai multe ediții în România și, de asemenea, au fost traduse și publicate în Germania, Franța, Austria, Ungaria și Slovacia.