24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Nu voi greși cu nimic dacă voi crede cu tărie că spațiul localității Videle (oraș din județul Teleorman, de 80 Km², cu o populație de 11.120 de locuitori, un fel de Pașcani populat de o treime din populația municipiului ieșean) este bântuit de forțe oculte dacă nu extraterestre. Orășelul muntean se dorește a fi sursa de surprize la care apelează Liviu Dragnea, ori de câte ori se simte strâns cu ușa sau este dezavantajat de condițiile meteo-politice, care îl dă efectiv cu zgaibărele în sus.
Orășelul acesta de câmpie, cu o întindere e l-ar fi putut avantaja dacă era și populată pe măsură intră în această perioadă în epoca supremației dând țării un ministru de interne și un posibil prim ministru. Orașe care au dat recent prim miniștri au fost: Cluj, Timișoara, Iași, Brăila, București, dar în nici un caz Pașcani, Gherla, Mioveni pentru a repeta dimensiunile, cel puțin pe hartă, ale orașului Videle.
Să nu fiu înțeles greșit. Nu vorbesc despre orașele natale, despre orașele din care personajul principal al Executivului, de exemplu, își trage obârșia. Vorbesc despre localitățile în care acesta a avut posibilitatea de a performa, de a se afirma, de a-și face public capacitatea și pregătirea atât de necesare de a fi omul potrivit la locul potrivit. Doamna Viorica Dăncilă (ultima ispravă a liderilor PSD în materie de propunere pentru funcția de prim ministru) a fost extrasă dintr-un cvasi-anonimat și adusă în prim planul vieții politice, pe umerii femeilor din PSD, mai ales că distinsa doamnă nu a ezitat să-l atace frontal, ochi în ochi, pe fostul premier Mihai Tudose pe motiv de bădărănism misogin, atâta timp cât brăileanul nu a ezitat să scoată șișul răfuielilor doar în preajma doamnelor din partid, întâmplători născute politic la brațul domnului Liviu Dragnea.
Dincolo de aceste accente malițioase nu putem să nu dăm voie aleșilor să se exprime, poate mai atent decât au făcut-o imediat după desemnarea euro-parlamentarului PSD Viorica Dăncilă. Este timpul să ieșim din coteria jilavă a intereselor personale și să conștientizăm faptul că un prim criteriu de care ar trebui să se țină cont ar fi acela al valorii raportată imediat la necesitățile momentului. Avem nevoie de o astfel de judecată, de o astfel de procedură care ar justifica să găsim omul salvator în Videle, dacă acesta este în sare să-și demonstreze puterile paranormale, de a ridica țara deasupra incertitudinilor, cu câțiva milimetri cel puțin, pentru a o așeza pe făgașul normal.
Din 1990 ne situăm în faza experimentelor, reformelor și para-reformelor, încercând să găsim omul salvator și de fiecare dată ne trezim că am fost trădați, înșelați, furați tocmai de cel în care am investit de la vot la încredere, de parcă am fi o țară de pungași, de hoți și alte astfel de specimene, specifice scursurilor și nicidecum conducătorilor reali, necesari, adevărați. Liviu Dragnea a ajuns să joace rolul lui Lucifer asmuțind în stânga și în dreapta, menținând tensiuni caduce, ce ar fi putut lipsi dacă fiecare dintre noi și-ar fi urmat drumul ales, într-o responsabilitate vizibilă și împărtășită sub formă de anafură pusă pe limba fiecăruia. Nu mai suntem pierduți în spațiu și poate de aceea sângerăm din ce în ce mai mult atunci când vedem că un lider politic, din fruntea celui mai mare partid politic al țării (PSD), încearcă să o imite pe madam Chichirău, multiplicând performanțele acesteia, în cazul domniei sale, la nivel de țară și de destin național.
Liviu Dragnea a atins tragica performanță de a-și pune partidul în două situații similare, prin retragerea sprijinului politic prim miniștrilor (aleși pe sprânceană de teleormănean), cu ajutorul cărora s-a încercat punerea în practică a programului de guvernare al alianței politice PSD-ALDE. Se pare că gravele carențe de comunicare, ambițiile personale, luptele intestine din cadrul partidului, dar și presiunea pe care nu a încetat să o exercite Liviu Dragnea asupra celor care ar fi trebuit doar să joace rolul de prim ministru, după un scenariu și o regie semnată de Liviu Dragnea au dus la acest deznodământ tragice pentru țară, pentru PSD și, mai ales, pentru electoratul social-democrat. Sunt vorbe care mișcă strada deja, în care umorul ne salvează de la o nouă revoluție și care ne așează în stand by: ”La cât de des schimbă Dragnea prim miniștri în patru ani ne vine rândul la toți!”
ADI CRISTI
