24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adevărurile ieșite la suprafață fac din a treia putere a statului de drept, Puterea Judecătorească, o țintă așezată cu spatele la zid. Într-o astfel de poziție este condamnată să primească în scăfârlie tot felul de obiecte contondente, de la roșii, mere și până la pietre colțuroase sau netede. Principalul acuzator (sau virtual acuzator) este ministrul Justiției, cel în grădina căruia crește o astfel de plantă, cândva agățătoare, astăzi ajunsă la stadiul lujerului uscat, terfelită și plină de angoasele dintre cele mai rigide.
De fapt, se poate observa de către cunoscători că totul este o mare cacialma, atâta timp cât marele ghinion se află înaintea ajungerii dosarelor în instanța de judecată, în laboratoarele DNA. Din acest loc pleacă întreaga infecție. S-a demonstrat cu lux de amănunte și cu probe irefutabile, că DNA, în special, a ajuns focarul care a generalizat infecția, fără a mai exista o șansă (fie ea și minimă) de tratament intensiv.
De aici, din laboratoarele lui Negulescu et.comp. Onea, a fost livrată otrava ucigașă a demnității și libertății omului nevinovat, inventându-se dosare penale, cu probe falsificate, cu martori dresați a minți cu lejeritate.
Chiar dacă spațiul public a fost asaltat de astfel de înregistrări, organele abilitate de lege (a se citi cu precădere CSM) să iasă din pasivitate și să descopere ceea ce se întâmplă în realitate cu eticheta, cu ștaiful onoarei instituției, pusă în slujba respectării legilor, au afișat mai mult timiditate sau nepăsare, decât acțiune fermă, decisă, imparțială.
Mai mult, ministrul Justiției, Tudorel Toader, se tot plimbă cu grenada amorsată a raportului Inspecției Judiciare, referitor la ceea ce s-a găsi în urma controlului comandat de Ministerul Justiției CSM-ului, de câteva luni, neștiind parcă ce să facă cu ea, atât timp cât de fiecare dată când încearcă să o lase în Palatul Victoria sau pe Kiseleff, peste noapte interveneau alte preocupări presante, cum ar fi vacanța parlamentară sau creșterea bobocilor de apă curgătoare de prin împrejurimile Teleormanului. Totuși, strigă ca din gură de șarpe, ”să ne prezinte Tudorel Toader concluziile raportului, dar, în același timp, toți se fac că au o cu totul altă treabă când Ministrul Justiției crede că în sfârșit poate să ofere public grozăvia sa de concluzie la raportul, chipurile existent, despre Laura Codruța Kovesi. Spun ”chipurile existent!” căci nu cred că există așa ceva, dacă ar fi să dăm crezare curiozității reale, cel puțin, a factorilor de decizie ai țării, interesați de ce măgării s-au întâmplat prin DNA de peste zece ani de când nu a mai existat un control de fond al CSM (sic!)
Ceea ce este foarte grav în această ecuație fără rezolvare (evident, aparent fără rezolvare) ține de inerția în care am ajuns să funcționăm, hipnotizați parcă, lăsând în libertate toate posibilitățile de alterare a probelor directe ce pot demonstra infracțiunile comise de această dată de oamenii legii, mult prea încrezători în forța lor decât în puterea spiritului legii. Această încremenire în prezent nu ne duce decât în veșnica noastră scuză, a poporului român, că alții sunt de vină și nicidecum adevărații vinovați, că tot ce s-a întâmplat ține mai mult de o mare confuzie de pe urma căreia s-au construit tot felul de fetișuri, tot felul de scuze, tot felul de piste voit a fi greșite.
Până și la comiterea gravelor infracțiuni de poliție politică nu s-a reușit aplicarea articolelor din Codul de Procedură Penală, procurorul trezindu-se deasupra legii (că nu ar fi nebun să-și aplice sieși legea, să se dea singur încătușat, să-și scrie rechizitorul, în conținutul căruia să demonstreze că a fost mai rău decât toți infractorii pe care el i-a trimis în judecată). O astfel de situație bizară, hilară și imposibil de cuantificat în fapte mărețe îi oferă totuși Laurei Codruța Kovesi șansa de a fi apreciată la maxim de doi bărbați năbădăioși ai vieții ei oficiale, vorbim astfel de spre Klaus Iohannis și de filosoful Gabriel Liiceanu, un intelectual de rasă care a demonstrat constanță în a peria doct și plin de gesturi mărețe relația sa cu personajele scoase din viitor pentru a le glorifica prezentul.
ADI CRISTI
