24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Spațiul public în ultimul timp a fost scena de groază a unor atacuri abominabile, din ce în ce mai dure și mai neașteptate. Avem în continuare un mare apetit pentru ceea ce nu poate fi adevărat, pentru imposibilul care ne hipnotizează, care ne face să acceptăm lesa, de care să fim purtați, indiferent dacă marile tentații ale vieții de zi cu zi.
Societatea într-o astfel de tare de asediu este puternic divizată, sugerând privitorului dimensiunile unei prăpastii de configurația Marelui Canion săpat de fluviul Colorado din Statele Unite ale Americii. Avem și noi, românii, canionul nostru, poate mult mai spectaculos decât al celor americanilor, mult mai înspăimântător, care a reușit să ne afecteze ca și cum, fără nici o excepție toți românii vor fi fost aruncați în acest hău! Ni se sugerează că nu mai există salvare, că întoarcere nu mai e! Cădem de-a berbeleacul, precum oile, fără a reacționa! Doar tâmpi fiind avem această șansă a prăbușirii involuntare, încheind socotelile cu viața impasibili, fără nici o reacție, așa cum se comportă condamnații la moarte prin împușcare în ceafă, dintr-o țară asiatică. Pe bandă rulantă, doi câte doi, bărbați și femei, cu hainele lor civile (ca și cum ar fi fost luați de pe stradă), aliniați umăr lângă umăr, fără revoltă, hipnotizați parcă, așteaptă sosirea glontelui prin ceafă și ieșirea acestuia prin frunte, o dată cu moartea fulgerătoare. Poc! Următorii la rând!
Același comportament îl avem și noi, este adevărat, într-un regim mult mai economicos. Plumbul glontelui este toxic. Nu ne permitem să otrăvim natura. Mai bine ca fiecare să se prăbuşească în prăpastie pe cont propriu, pe saltul său mortal, fără a mai risipi plumbul economiei naționale (sic!)
O astfel de stare suicidală este întreținută de cei pe care, fără nici o excepție, îi plătim tot noi să reziste, să existe, să facă cele mai mari măgării! Ei ne sunt aleșii, ei ne sunt călăii, ei ne dau voie să ne prăbușim fără alte aprobări inutile, ștampile sau formalități suplimentare. S-a ajuns să ne perfecționăm într-atât încât ni s-a spus că ne înțelegem dintr-o privire și aceasta este aceea cu datul ochilor peste cap. Nu mai avem nevoie de interpret, de mesager, de explicații suplimentare. Doar atât, o privire și… restul e tăcere, cum ar spune cetățeanul Shakespeare. Astăzi este așteptată marea dezlegare…nu la pește, ci mai ales la carnea de tun pe care de la Traian Băsescu citire a tot fost folosită pentru asigurarea drumului drept, liber și lesnicios al puterii, de la resurse la cei care au înțeles că știu să recunoască și să respecte interesele lor, de cele mai multe ori altele decât cele ale ”întregului popor”. Această atitudine fermă și greu de contrat a fost folosită nu în interes național, cât mai ales pentru a-și asigura conducătorii o tihnă totală în exercitarea mandatelor, de la cel prezidențial la cel din fruntea instituțiilor, de regulă de forță ale sistemului astfel creat, separat prin noul interes de restul instituțiilor statului de drept. A luat astfel ființă, trinomul, binomul, statul paralel care au reușit într-un timp relativ scurt să invoce o nouă Românie, un fel de cocoașă dictatorială crescută pe gâtul României adevărate, țara tuturor românilor, care pur și simplu a reușit să ne paralizeze pe toți, să ne scoată din cap ideile de dreptate, adevăr, drepturi și libertăți, legalitate, nimeni nu este mai presus de lege, toți suntem egali în fața legii. Pe strigătul agresiv și intolerant al celor care se simțeau atacați, deranjați în demersurile lor demonstrate azi a fi mizerabile, prin minciuna sfruntată că astfel ei apără independența justiției, s-a ridicat această escrescență malignă, ce pune în pericol viața poporului în întregul său.
Președintele Klaus Iohannis, cel investit de Constituție să apere țara și poporul de astfel de derapaje, surprinzător, a intrat în rândul poporului, în capcana în care au căzut unii, fiind numiți de statul paralel, salvatorii națiunii, când de fapt ei nu fac altceva decât să contribuie la strangularea a românului, sugrumându-l într-o pornire animalică, plină de ură și de gesturi fatale.
Tudorel Toader, ministrul Justiției încearcă astăzi să arate țării de ce această ”luptă pentru apărarea independenței justiției” este de fapt un atac grosolan la valorile statului democrat, încurajându-se vechile practici de poliție politică, cu ajutorul cărora regimul comunist și-a construit una dintre cele mai abominabile dictaturi.
ADI CRISTI
