TOADER MAXIMUM

TOADER MAXIMUM

Când încep să scriu acest editorial, Parcul Copou încă mai respiră sub albul unei ierni atipice, ce se pregătește în apropierea lunii ghioceilor să intre sub câinoasele geruri siberiene. În acest timp imprevizibil nu știu care va fi decizia ministrului Tudorel Toader numita Laura Codruța Kovesi. De fapt, când vorbim astăzi despre ”Noi suntem DNA” s-a format acel reflex condiționat care se manifestă diferit la unii, prin salivarea plăcerii de a se simți reprezentați de o femeie puternică, hăituită de hienele politicii românești, pe când ceilalți se simt atacați de acel rictus provocator de lehamete și de neputință, de o justiție alterată și urât mirositoare.  Chiar dacă  reacția ministrului Justiției, oricare ar fi aceasta, poate fi considerată ”un pas mic, dar nu șovăielnic, în a construi în cele din urmă statul de drept”, în a salva Justiția de păguboasa ”independență”, ce a dus la încălecarea nepermisă a celor trei puteri ale statului democrat (Legislativ, Executiv, Puterea Judecătorească), feed back-ul societății va rămâne la fel de contradictoriu, unii vor aplauda, alții vor ieși în stradă. Unii vor clama victoria rațiunii, alții vor încerca să inițieze ”o nouă revoluție”, de această dată mult mai confuză și mult mai absurdă decât a fost aceea din 22 decembrie 1989, atunci când explozia populară a pulverizat pur și simplu răul (identificat atunci de suferința poporului și nu doar a unora sau a altora) de la rădăcini.

Acum ne alintăm cu ”nevoia unei noi revoluții”, a unor noi lupte de stradă, a unor inevitabile conflicte fratricide, numai pentru că o reală dezbatere de idei nu a fost încă luat în calcul, doar pentru că există câțiva psihopați care și-au găsit o nouă profesie din a asmuții oameni, din a fi violenți și agresivi, ca metode reale și verificate de intimidare și mai ales de impunere a ceea ce ei cred sau aud că poate fi bine pentru țară.

Dezbaterea în sine, referitoare la managementul defectuos al șefei DNA, impusă de raportul Inspecției Judiciare, dar și de ministrul Justiție, sub autoritatea căruia funcţionează Ministerul Public, deci inclusiv DNA, sunt piese ce nu pot fi ignorate, oricâtă mare simpatie ar încerca să o acopere pe Laura Codruța Kovesi. În timp ce spațiul public a fost invadat în ultima vreme de gravele abateri de la lege, de la deontologia profesiei de procuror, de reacții ale CSM care a fost obligat în fața evidențelor pe care presa le-a adus în discuție, să dea afară din magistratură o serie de procurori i de judecători, nu se poate vorbi despre atitudini politice, despre răzbunări politice ale ”penalilor” care, pentru a-și salva pielea, recurg la acest tip de presiuni fără un fundament legal, ci doar emoțional.

Indiferent de cât de bine intenționat ai fi, indiferent de cât de mult crezi că dreptatea se află în curtea ta, doar în curtea ta, riști să fii pus în situația de a ignora legea, pentru a-ți face singur dreptate, în sensul acelei dreptăți definită de intoleranța care excede cadrul legal existent. Din nou ne situăm în fața celui care strigă mai tare, a celui care face scandal întru susținerea unui punct de vedere, motivat doar de faptul că el e află, în închipuirea lui, de partea adevărului, de partea firescului, iar ceilalți ar trebui duși la pușcărie sau chiar ar trebui exterminați. Fără nici o emoție cred că astfel de comportamente, astfel de mesaje, fac parte din recuzita fascistă, din intoleranța dusă la extrem.

Dar, iată că, după o pauză de câteva ore, revin în direct pe această pagină de hârtie, încercând să comentez extraordinara prestație, impecabilă și imbatabilă, a ministrului Justiției, care a servit țării una dintre cele mai pertinente analize, făcută pe 36 de pagini, despre activitatea DNA, a șefului acestei instituții, Laura Codruța Kovesi.

În 20 de puncte Tudorel Toader  a realizat un rechizitoriu devastator asupra încălcărilor constituționale ale șefei DNA, toate fiind adevărate capete de acuzare pe care aceasta le-a făcut în intervalul februarie 2017 – februarie 2018.

Pe tot parcursul prezentării sintezei acestui raport promis românilor, o serie de pseudo-jurnaliști, angajați la posturi de televiziune sau le jurnale de sport și de recreație mare  s-au văzut pur și simplu timorați de precizia cu care, de această dată, ministrul Tudorel Toader a tăiat chirurgical în infecția instaurată la nivelul conducerii DNA.

După o astfel de prestație devastatoare, președintele Klaus Iohannis a primit ceea ce a solicitat în conferința sa de presă, ieșire geamănă cu a Laurei Codruța Kovesi, atunci când aceasta a încercat să se prezinte țării, ”mai curată, mai uscată”. A primit o motivație profesionistă, argumentată și, repet, imbatabilă, care să-l ajute la semnarea decretului prezidențial de revocarea din funcția de procuror șef al DNA, gândindu-se de două ori în momentul când îl va numi pe următorul procuror șef DNA, căci Direcția Națională Anticorupției trebuie să existe, trebuie să fie în adevăratele tranșee ale luptei anticorupției. Tudorel Toader, profesorul universitar doctor, rectorul primei universități fondată în România anilor 1860, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, ne-a dat o lecție care din nou a arătat ”turcitului București” de unde vine valoarea, bre Tolontane!

ADI CRISTI