URMĂTOAREA PRĂBUȘIRE

Ceea ce se întâmplă astăzi cu PSD seamănă tulburător de mult cu disperarea. Este incredibilă atitudinea pe care social-democrația de partid o are față de valorile fundamentale ale unui stat de drept, referindu-ne astfel punctual la libertatea de a alege și de a fi ales, precum și la libertatea de a fi informat.

Congresul extraordinar al PSD reușește să scoată la iveală toate aceste răni sângerânde ale unui management defectuos, atât la nivelul conducerii de partid, cât mai ales la nivelul obedienței recomandate ca fiind singura reacție acceptată a membrilor de partid. Continuă să fie lăsată în libertate prostia disciplinei de partid, construită în jurul imperativului ”Cine nu este cu noi, este împotriva noastră!”

O astfel de atitudine naște monștri, așa cum sesizăm astăzi că mișună și colcăie în jurul unei democrații originale, aceea de a fi de acord doar cu cele dispuse de la centru, evident sub intransigenta pavăză internă, cine mișcă, mișcă mort!  În spațiul politic românesc s-a cimentat o părere prin care disciplina de partid este investită cu puteri nebănuite, chiar fanatice, dacă ținem cont de caducitatea afirmației: ”Noi discutăm în interiorul partidului tot ce ne trece nouă prin cap, doar că atunci când ieșim în public, ieșim cu un punct de vedere unitar, coerent, aprobat de majoritatea care decide, la urma urmei!” O astfel de cauză și, în același timp, de grilă intransigentă, ascunde de fapt uniformizarea punctelor de vedere, fiind practic exclusă dezbaterea într-un for mai amplu, acolo unde lupta de idei ar putea să ne ofere soluția cea mai apropiată de o rezolvare. Indiferent de câtă priză la public are, membrul de partid trebuie să dovedească, în primul rând, atașamentul fără crâcnire nu față de idealurile partidului, cât mai ales față de liderul acestuia. Nu contează binele partidului, atâta timp cât acesta ar intra în conflict direct cu binele lui Liviu Dragnea, în cazul PSD.

Astfel, privit din exteriorul scenei politice, PSD a ajuns să semene cu un ditamai şvaiţer, plin de găuri, tare ca piatra, greu de îngurgitat, chiar dacă gustul încă a rămas nealterat.

Ultima trăsnaie a liderului maximum  a fost războiul cu presa. Un război care de 29 de ani este câștigat de presă, fără nici o excepție, mai ales atunci când subiectul poate fi formulat cât se poate de transparent: Atenta la libertatea presei! Atentat la libertatea de a informa! Nu cred că mai avem răbdarea și decența de a explica și liderilor PSD că presa nu poate fi oprită, nu poate fi interzisă, nu poate fi împărțită în presă bună și presă rea. Cele două misiuni le presei, invocate mai sus au susținere în Constituția României, art.30, dar și în Declarația drepturilor și libertăților cetățenești, documente decisive în a susține și apăra dreptul mass media de a fi la fața locului, acolo unde se întâmplă ceva de interes public, și nu numai.

Nu vorbim despre ce ne place nouă sau ce îi place lui Liviu Dragnea, nu vorbim decât despre care este rolul presei în general și, mai ales, care este atitudinea pe care un partid politic, în special, ar trebui să o arate față de toate mijlocele de informare în masă. La un eveniment la care are acces presa nu poate fi invitată doar o anume parte a presei și alta să fie interzisă. Ar fi o lipsă totală de viziune din partea organizatorilor, o situație similară cu aceea în care cineva își taie craca pe care stă. Așa s-a întâmplat sau se va întâmpla cu PSD după ce a anunțat că postul de televiziune Realitatea TV nu va avea acces în sala în care PSD își va ține congresul extraordinar.

Să fim cât se poate de expliciți. Într-o astfel de atitudine nu încape nici un considerent personal. Nimeni nu ne dă voie să împărțim presa în prieteni și dușmani, atâta timp cât ea își face datoria, aceea de a participa la eveniment și de a informa opinia publică despre ceea ce s-a întâmplat, având libertatea de a-și alege ierarhizarea subiectelor principale. (Poate de aceea, într-o paranteză fie spus, nici o relatare nu seamănă între ele!)

Edward Pastia, directorul executiv al Realitatea TV, a explicat că este de-a dreptul şocant ceea ce se întâmplă. „Nu ni s-a pus că ar exista vreo restricţie până acum, vorbim de Sala Palatului, nu de Teatrul Mic, vorbim de un mini-studio nu de un platou de televiziune”, a spus acesta, adăugând că Realitatea TV este o televiziune care şi-a făcut treaba şi a informat corect cetăţenii. „Ni s-a comunicat că nu avem voie nici la şedinţa tehnică de vineri. Vom sta afară, vom relata de afară, cu ajutorul reporterilor Realitatea TV. Anul trecut toate televiziunile au avut loc, acum a devenit prea mică Sala Palatului. Aşa ştiu ei să facă jocurile în comunicare. Este greu să mai spui ceva, să tragi o concluzie. În atâţi ani de carieră nu m-am întâlnit cu asemenea situaţie”, a afirmat directorul executiv al Realitatea TV”.

De partea televiziunii sancţionate se alătură și noii dizidenți din PSD, Cătălin Rădulescu și Nicolae Bănicioiu care sunt cât se poate de tranșanți: ”Nu cred că o televiziune care ne critică nu trebuie lăsată să transmită”, respectiv ”Cred că a fost o decizie luată în pripă”

Adrian Dobre, un linge clanțe de tip nou, intervine cu o explicație stupefiantă: ”Nu mai are loc în incinta Sălii Palatului”.

Atenție la PSD, urmează următoarea prăbușire!

ADI CRISTI