Restul e tăcere

 

E liniște…

Atât cât să-ți umple urechile

(să te doară țiuitul de

locomotivă intrată-n tunel)

și mai apoi

tăcerea profundă să te bandajeze

 

E liniștea tăcerii de după

cum ar fi nașterea de după moarte

sau ochiul de după cortină

 

E liniște…

doar atât cât să te auzi

cum tresari

(întrebarea

lăsând răspunsului

dreptul de a face legea)

de a pune lucrurile în ordine

de a-ți încolți sub următorul pas

rana sângerândă

ca o petală de floare de mac

semn că exiști

întrebător de viu,

La poalele Muntelui

 

Restul

pe care îl primești de la viață

este mai mult mărunțiș

decât unul tentant

(demn de numărat și de ținut minte)

sau de pus la păstrat

pentru zile negre…

 

Atât cât am trăit până acum

mă aștept la un rest semnificativ

din care să-mi aflu viața de apoi

 

Rătăcind prin deșert

poate așa îmi voi găsi poporul…

pierdutul meu popor

printre precepte

table, reguli și cutume

ce mi-au rănit adânc

pașii căutători de drum

și ochii capturați de iluzii.

 

Șalom, șalom

 

Vineție lumină

pe cearcăne suie…

Imaginea fierbe în clocot

Există și nu e!

 

Palme și tălpi

bătute în cuie

există și nu e!

 

Există și nu e

există, există

ex-istă!

 

Coborârea prin pogorâre

așezatul trupului

înălțatul duhului

există și nu e

 

Există și nu e

există, există

ex-istă !

 

Cuvintele rămase în urmă

agățate de aer

povestind moartea

neîmblânzită, dar fermecată…

 

Înaintea lor

merge numele meu

ca un steag

din faldurile căruia

ies porumbei.

 

ADI CRISTI