SOMNUL CEL FĂRĂ DE GRIJI

Știrea bombă cu arestarea preventivă a lui Nicolas Sarkozy m-a mai liniștit. Nu că mi-a surâs această idee, ca un președinte de republică să fie cazat, chiar și pentru 26 de ore, la ”mititica franceză”, în acest caz. Paradoxal, o astfel de știe mi-a readus pulsul la normal, făcându-mă să-mi revin din prăbușirea în noi, cauzată de exclamația Europei, precum că noi, românii, suntem dracii de pe Pământ. Doar la noi se întâmplă marile nebunii, doar noi suntem de vină pentru relele planetei! Doar în acest spațiu mioritic s-a născut, trăiește și crește marea corupție, pe lângă o tagmă de judecători ce nu pot fi altfel, decât instrumentele diavolului. Iată că nu este așa. Corupția este ca plaga, o găsești pretutindeni unde banul rămâne pentru unii a fi ”ochiul dracului”, fără ca această metaforă să țină cont de etnie și, mai ales, de înălțimea funcției, vremelnic ocupate. După anchetă penală, ce s-a întins pe o perioadă de cinci ani, iată că, un judecător de instrucție a decis să-l încarcereze preventiv pe Nicolas Sarkozy, începând urmărirea penală în cazul finanțării campaniei electorale din 2012, după cum declara în luna mai a aceluiași an fostul şef al serviciilor de informaţii libian, Moussa Koussa, care se referea la o finanţare de aproximativ 50 de milioane de euro, în schimbul sprijinului Parisului pentru încetarea izolării diplomatice a Libiei. Sarkozy a negat toate acuzaţiile.

De fapt, după 26 de ore de arest fostul președinte france a fost pus în libertate. Mai mult, audiat în stare de libertate în acelaşi dosar, Brice Hortefeux, apropiat al lui Sarkozy şi titular al mai multor portofoliu ministru în timpul mandatului prezidenţial din 2007-2012, a declarat că nu a existat nicio finanţare din Libia sau de oriunde din străinătate pentru campania electorală, afirmă avocatul acestuia.

Un dosar care va fi limpezit de instanța de judecată franceză, ceea ce nu va surprinde pe nimeni, așa cum, nici în cazul lui Sarkozy, nu a fost eludată prezumția de nevinovăție și, un lucru care, în justiția din România este trecut cu vederea, inculpatul nu trebuie să se dezvinovățească, să aducă el probe pentru a-și proba nevinovăția. Procurorii sunt abilitați de lege să demonstreze cu probe solide că inculpatul este vinovat, așa cum, tot procurorii, sunt obligați de lege să găsească probe în apărarea celui pe care ei îl trimit în judecată, dacă nu cumva dosarul aflat în anchetă se va opri cu neînceprea urmăririi penale, în momentul în care, în timpul anchetei, probele de la dosar nu sunt suficiente pentru susținerea acuzațiilor inițial formulate. O justiție corectă se face fără tam-tam, fără spectacol, fără îmbulzeala cameramanilor televiziunilor lumii, care, asemenea vânătorilor, cadrează mâinile încătușate ale persoane considerată de lege nevinovată, până la o decizie definitivă a instanței de judecată.

Ar trebui ca acest caz să fie o lecţie de bune practici, pentru pseudo justiţia dâmboviţeană, aflată astăzi în cel mai negru proces de acuzare, proces care, paradoxal, ne duce până la Comisia Europeană, a căror înalți demnitari au pactizat cu elemente grosiere ale României, trimise la Bruxelles și Strasbourg să reprezinte România, interesele ei și, mai ales, să asigure aplicarea tratamentelor egale pentru toate țările membre, cu drepturi egale și depline, ale Uniunii Europene.

Am vorbit despre imixtiunile brutale și descalificante ale Comisiei Europene, în special a comisarilor pe justiție, începând cu Viviane Reding  și până la Věra Jourová, victime ușoare ale zbaterii doamnei în pantaloni de pe meleagurile dâmbovițene, căzând imediat în capcanele pe care Monica Macovei nu a ezitat să le întindă, evident pentru a pune umărul la salvarea lui Traian Băsescu de două ori nimerit cu săgeata suspendării, în cele două mandate prezidențiale. Monica Macovei, din nou mă văd obligat să o aduc în prim planul motivării dezastrului produs în România ultimilor 15 ani, nu poate fi ignorată, iertată, uitată sau iertată pentru marele rău adus țării care a trimis-o în forul european să o reprezinte și nicidecum să o măcelărească. Mai mult, după ce această doamnă de sârmă ghimpată (caricatura doamnei de fier) a dat cu țara de toți pereții Bruxelles-ului, în țară la noi încep să iasă la lumină prin desecretizarea unor protocoale încheiate între serviciile secrete și parchete aparținând Ministerului Public, în urma cărora s-a produs marile nedreptăți cauzate cetățeanului, ajuns nevinovat, în mare parte, în instanțele de judecată, după ce dosarele lor au trecut prin laboratoarele DNA, acolo unde un om nevinovat, dar incomod regimului, era colorat în negru, devenind astfel marele corupt al țării.

Iată unde ne-a dus ignoranța și nepăsarea, dezinteresul multora care, în naivitatea lor, și-au lăsat somnul cel fără de griji a promisiunilor celor ajunși la putere să-i legene, să le îndestuleze odihna bine meritată.

ADI CRISTI