24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Multe mai sunt necunoscutele, dar mai multe sunt cele ascunse ochilor și urechilor, păstrate în acel tacit consens a celor care știu mai multe decât le este dat să povestească. Mărturiile apar totuși la vreme de seară, fie povestite, fie provocate, fie pur și simplu lăsate la margine de apus de Soare să se împrietenească cu noi, cei care suntem purtătorii gurilor căscate de uimire și mai ales de rostiri miraculoase: ”Cum de așa ceva a fost posibil să se întâmple?!” Nu există seară lăsată de la Dumnezeu, cel puțin în ultima vreme, în care să nu fim duși cu mâinile la gură a uimire și pagubă, în umflând despre nemaiauzitele întâmplări le Laurei Codruța Kovesi, de exemplu pe când aceasta era pe la Bruxelles, loc în care o lovise un neiertător dor de casă. Să nu fiu înțeles greșit. Pe mine sibianca nu mă incomodează nici cu înălțimea, nici cu ochii ei mari de semafor, nici cu mersul săltăreț de fostă baschetbalistă, Mai mult, pe mine această femeie, destoinică în a fi încăpățânată și fără punctele cardinale la ea, mă face să cred că genul feminin în cazul ei este o mare eroare a Naturii, atâta timp cât ea poate să repete la modul strălucitor compoziția chimică și spirituală a Ioanei d’Arc sau a Ecaterinei Teodoroiu. Este femeia căreia la marginea feminității i-au crescut aripile și s-a transformat în luptătorul luminii, cel care nu ezită să-și dea duhul pe stiva de cadavre pusă pe celălalt talger, astfel încât balanța Justiției să o arate într-un echilibru perfect.
Acest tip de imagine s-a vrut a fi una ornată cu aplauze, cu simbolul luptei anticorupție, la fel de insistentă, la fel de constantă, la fel de impresionată, cum mai poate fi idealul pe care marile puteri ale lumii îl susțin.
Încep să se vadă pe caldarâm sau pe pământul reavăn picături din lumina luptătoarei, scurse asemenea uleiului de mașină. Este semnul unor defecțiuni, aparent minore, dar care pune în discuție perfecțiunea celei care așa era percepută de cei care nu au ezitat să o decoreze cu cele mai înalte distincții ale țărilor lor, atâta timp cât roadele muncii ei au reușit chiar să-i ajute mai mult decât au făcut-o cele mai intense negocieri, fie pentru a deveni stăpânii bogățiilor naturale ale țării, fie pentru a se ocupa de industriile strategice ale spațiului mioritic. Gâdilatul orgoliului s-a dovedit a fi o metodă cât se poate de productivă, cât se poate de ușor de administrat și, mai ales, ce nu este interzisă de nici o lege. Stai și o mângâi pe glandele care îi provoacă emoția mulțumirilor depline, în timp ce ea devine parte din partea ta. Totul până când, după cum am spus, începe să picure lumina luptătoarei, pe la garniturile uzate de atâta adulație și pupincurism. ”Noi suntem DNA” s-a dovedit a fi, în cele din urmă, o iluzie încăpută pe mâna unor bădărani din speța lui Negulescu, care nu putea să producă decât bădărănii și nimic altceva, astfel încât o bună intenție aplaudată la scenă deschisă de mai marii lumii a fost transformată într-o mare mârșăvie, într-un salt mortal pentru ideea de independență a justiției. Șleahta celor care aveau acest comportament á la Portocală s-a dovedit a fi de cea mai joasă speță, producătoarea celor mai mari pagube aduse justiției, în ansamblul ei, transformând nedreptatea într-o măsură a arbitrariului, a mecanismului cu ajutorul căruia cei implicați într-o astfel de măgărie, reușeau să ”facă dreptate” prin falsificare de probe, prin pedepsirea oamenilor nevinovați, dar căror li s-au construit biografii de veritabili infractori, în conformitate cu mărimea funcțiilor deținute. Această mascaradă a fost regizată de cei cărora le păsa de viitorul lor politic, astfel încât s-a reușit, în cele din urmă, să se construiască un adevărat perpetuu mobile, atâta timp cât el a rămas în funcțiune și după ce Traian Băsescu, Artizanul, Zeus, Cel care Decide, Președintele Jucător, Moartea Subită a Împotriviților a ieșit din cel două mandate prezidențiale. Chiar dacă a stat nouă ani la Cotroceni, această ședere a fost una tumultuoasă, cu două rândui de suspendări din funcție și referendumuri pentru destituire. În tot acest timp mecanismul de pedepsire a celor care incomodează și-a dovedit performanțele strălucitoare, securizându-i funcția și tot ceea ce a dorit, mai ales în calitatea sa de mânuitor de marionete. Astfel ajungem la toţi cei care au fost puși de El în funcții sau la cei pe care funcția i-a făcut să-l servească necondiționat. Restul au început să fie incluși pe lista celor care trebuiau să aibă dosare în pregătire, dosare în cercetare și dosare trimise la judecător.
S-a ales praf de Justiția Română, în timp ce Laura Codruţa Kovesi își așteaptă înfrigurată destinul să o cheme la ultimul ei meci de baschet, de această dată împotriva echipei ”Noi suntem DNA”.
ADI CRISTI
