TÂRÂȚI, TRAȘI SAU PUR ȘI SIMPLU ÎMPINȘI

Aleșii românilor au ținut să fie pe placul celor care i-au trimis în Parlament, ne mai ratând Marea Unire în anul Centenarului, participând la o ședință solemnă în plenul Parlamentului celor două camere reunite. Marele absent a fost Klaus Iohannis, care nu s-a putut debarasa de procedurile, de altfel demne de a fi respectate, mulțumindu-se doar cu tradiționalul mesaj pe care Președintele îl transmite cu diferite ocazii națiunii.  Fizic, președintele a preferat să viziteze Salonul Internațional Auto de la București, înțelegând că astfel se separă de miezul fierbinte al vremurilor mioritice, ațâțat continuu de cei pentru care unirea, readucerea Basarabiei din nou în trupul țării, devine o chestiune de viață și de moarte de la vlădică la opincă. De la țăranii din Nisporeni și până la Palatul de la Cotroceni. O serie de analiști ascunși au sesizat rezerva președintelui proiectată pe spațiul în care se vede viitorul președinte al Consiliului European, funcție pe care România este îndreptățită să o solicite, mai ales că în 2019, timp de șase luni, va deține și președinția Comisiei Uniunii Europene. Nu trebuie să uităm faptul că România nu mai poate să stea deoparte, la nivel oficial, fiind practic obligată de istorie și mai ales de așteptările românilor de rând, să-și ceară drepturile, să-și ceară țara înapoi. Dreptul nostru de a avea România Mare devine unul care nu ar mai trebui negociat, în sensul jocurilor de gleznă la care recurge Klaus Iohannis, să nu iasă din spațiul de manevră oficial, că se supără Igor Dodon și poate și vice-prim ministrul rus Dimitri Olegovici Rogozin, care din nou ar profera amenințări la securitatea României, această ”țară obraznică” pe care ar invada-o între două icnete produse în timpul genuflexiunilor necesare sumarei încălziri. Precauția este bună, numai că ea trebuie acceptată în anumite condiții.

Trebuie să ne trezim! Trebuie să redevenim români, chiar dacă  nu ne prea dă mâna, când vedem câte amenințări se strecoară pe sub ușă, prin copertele unor dosare flămânde să primească cele mai năstrușnice acuzații gata oricând să ne compromită, să ne transforme în persona nongrata, să ne pună la index, să ne umble prin conturi, să ne transforme din om în neom, din lider politic în neica nimeni, trimiși prin parcurile patriei în așteptarea pastilei liniștitoare, pe care gurile rele susțin că o deține Kremlinul.

Nu mai avem timp și nici deficitul de demnitate care ne-a adus până aici. Prin cântec poporul român a confirmat că este în măsura jertfei supreme, pentru pământul strămoșesc. Conflictele militare, memorate de istoria patriei, confirmă această zicere, făcându-ne credibili. Nici un alt popor al acestei lumi nu s-a lăsat intimidat de conjunctura vremurilor, atunci când a fost vorba să-și apere moștenirea de pământ, de limbă și de conștiință națională. Cei care au pierdut aceste valori naționale au pierit sau pur și simplu, au fost asimilați de acele popoare cuceritoare, ale căror tălpi le-a călcat în picioare. Noi, românii, de-a lungul istoriei, am rezistat, indiferent dacă atacatorii ne-au depășit de o sută de ori numeric. Ei luptau să ne cucerească, noi luptam apărându-ne nu viețile, ci pur și simplu țara, patria.

Faptul că președintele țării, într-un moment de maximă reprezentativitate, a preferat să-și conserve imagina, să-și rezerve conduita necesară înaltei demnități despre care se vorbește la nivelul Europei, a favorizat prăbușirea sa în fața milioanelor de români, care ar fi avut nevoie de președintele lor de azi și de mâine, alături de ei, ca o garanție că România de dincoace de Prut este sinceră și deschisă cu acea Românie de dincolo de Prut.

Într-o lume în care totul începe să se prăbușească, începând cu speranțele (în marea lor parte dovedite a fi deșarte) și până la promisiunile tentante, dar dovedite a fi goale și găunoase, este foarte riscant să nu ai o soluție de rezervă, care să te salveze de iminenta prăbușire, în momentul în care îți fuge pământul de sub picioare.

Ar fi fost frumos ca președintele României Klaus Iohannis să fi dat un mesaj de unitate, de sunt lângă voi, de vă vom lua acasă, de nu mai sunteți ai nimănui, strângeți rândurile, fiți lângă mine, căci și eu voi fi lângă voi!

În timp ce lumea politică este fracturată din ce în ce mai puternic de scandalurile declanșate în spațiul Facebook de ”Cambridge Analytica”, care este acuzată de manipularea populației pentru schimbarea arhitecturii spațiului politic.

Trebuie să fim conștienți că lumea se schimbă și o dată cu ea, vrem sau nu, suntem și noi târâți, trași sau pur și simplu împinși de la spate (pe cei mai leneși).

ADI CRISTI