Ghicitoare în cafea

 

Vindecă-mă

de ceea ce nu mă poți vindeca

de sete și de dragoste

de poeme pierdute

și de nopți începute

stricate mai apoi

și date deoparte

cum mai sunt aruncate

hainele în ziuă purtate

la vreme de noapte

căzută pe spate…

 

Vino să mă ajuți

respirație să-mi faci

să mă ridici, să mă înalți

unde durere nu-i

nici întristare…

doar trădarea celor

treizeci de talanți!

 

Vindecă-mă

de ceea ce nu mă poți vindeca

de cădere, de stea

de tăcerile complice

de inimi zdrobite

și de femei părăsite

lasă-mă mai apoi

pe marginea silabei

despărțită și ea

de cuvântul sedus

 

Vino să fim împreună

în dansul sălbatic

eu cu șapcă și tu cu batic

și mai apoi să murim

fiecare în parte

ghicind în cafeaua

rămasă-n ibric.

 

Sinergia poemului

 

Vorbesc și aud

simt și tresar

văd și mă-nalț

citesc și dispar

 

Din poeme îmi fac

evadarea din mâine

să știu că am fost

ca făina din pâine

 

Să vreau și să fiu

să pot și să știu

să cresc și să am

cuvintele-n lan

 

E da sau e nu

e nu sau e da

în mine ești tu

în tine ești ea

 

Vorbesc și aud

simt și tresar

văd și mă-nalț

citesc și dispar

Ieși afară, Lazăre!

 

Vorbesc să am timp să și tac

tac după ce am vorbit

până ce mi-am epuizat

liniștea și sufletul

lipite apăsat de zid

 

Aștept să simt arsura

și nemișcarea să crească mare

aștept să nu mai respir

sau respirația să-mi fie

subțire ca ultimul fir

 

sunt legat de tine

ca vaporul de chei

atunci când în așteptare

nu-ți rămâne decât să bei

 

beat și ursuz, tăcut și complice

fac din mine un caz

complicat de ferice

 

vreau să fii și să fiu

vreau să știu și să știi

că în mine găsești

groapa din care învii.

 

ADI CRISTI

(din volumul aflat în pregătire ”Cu lupii urlând”)