ACOLO VA LOVI KIM JONG UN

De la amenințările scăpate de sub control, din categoria ”Păzea că venim peste voi”, cum nu de mult încercau nord-coreenii să bage spaima în americanul de rând (încă aflat sun influenţa lui 11 septembrie 2001), trecând prin replica la fel de tăioasă a lui Donald Trump (care a demonstrat că nu glumește, nici cu rușii, sirienii dar nici cu nord-coreenii, iată că  Kim Jong Un, liderul suprem al Coreei de Nord anunță că „Din 21 aprilie, Coreea de Nord va opri testele nucleare şi lansarea de rachete balistice intercontinentale”, Agenţia de presă oficială KCNA din Coreea de Nord, a precizat şi că va fi închis un poligon nuclear din nordul ţării „pentru a garanta transparenţa suspendării testelor nucleare”.

Noul președinte al SUA, față de predecesorii săi, a demonstrat că nu prea știe să vorbească mult, ”să tragă de timp”, dovedindu-se un șef de stat care este conștient de puterea pe care o deține și de faptul că timpul pentru el ”costă bani”. Dacă Barack Obama, de exemplu, s-a apropiat foarte mult de înaintașii săi de la Casa Albă prin a vorbii, vorbii, vorbi, fără ca să acționeze decât doar atunci când cei amenințați se plictiseau ei de atâta așteptare, Donald Trump a reușit să se impună pe scena internațională ca președintele care spune ceva o dată și a doua oară deschide focul, indiferent de ce spun unii sau alții. A spus că va pedepsi pe cei care și-au permis în Siria să folosească arma chimică împotriva populației civile, așa a și făcut, chiar dacă Vladimir Putin nu a ezitat să amenințe Washingtonul, făcând chiar spume la gură să fie cât se poate de credibil. Nu știu dacă este bine sau dacă este rău ce a făcut Casa Albă (ținând cont de eșecul americanilor în Irak, când au tot căutat armamentul nuclear și nu l-au mai găsit nici astăzi, după ce au aruncat în aer o țară la propriu), dar trebuie să ne învățăm și cu acest tip de comportament fără echivoc, simplu, fără vorbărie prea multă, fără timp de reacție mai mare decât cel oferit de cartușul care lipsește de la ruleta rusească (pentru că tot vorbim despre ruși). Donald Trump, în cazul nordcoreenilor, vine după desele amenințări la adresa dictatorului Kim Jong Un, începute de Barack Obama și continuate în noul stil impus de Donald Trump la Casa Albă. Imediat după ce sirienii lui  Bashar al-Assad au simit pe pielea lor ce înseamnă rachetele inteligente, aproape instantaneu liderul suprem al Coreei de Nord a făcut pasul necesar înapoi, surprinzând pe toată lumea căreia până atunci i-a servit același discurs disprețuitor made in Kim Ir Sen, părintele său, încă venerat în țara dictaturii perfecte.

”Decizia de îngheţare a programului de înarmare nucleară şi cu rachete a fost luată la o şedinţă plenară a Partidului Muncitorilor din Coreea, cu o săptămâna înainte de întâlnirea lui Kim cu preşedintele Coreei de Sud, Moon Jae-in. După acest eveniment, urmează o întâlnire a liderului nord-coreean cu preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, la sfârşitul lui mai sau începutul lui iunie”.

De fapt, această întâlnire ”frățească” cu cei din sud este la rândul ei o mare surpriză strategică a lui Kim Jong Un, de parcă ”i s-ar fi urât de viață”, anulând dintr-o lovitură fundamentul politicii externe a țării moștenită la cheie de la Veșnicul Kim. Pace cu imperialiștii din sud și tratative cu dușmanii de moarte americani, față de care chiar același lider suprem nutrea sentimente de ură și de dușmănie profundă, împotriva căruia nu de puține ori vorbea în termeni decisivi și fatali, de genul vă vom invada, vă vom măcelării la voi acasă…

Această grabă a lui Kim Jong Un de a se alinia cu lumea civilizată nu poate scăpa de rezerva celor care nu prea sunt obișnuiți să creadă în cumințenia pământului a criminalului sadic, care, ”peste noapte” este dispus să-și dea haina de pe el pentru nevoiașii lumii, să plângă soarta vitregiților și, mai ales, să înțeleagă fără prea multe eforturi că lupta pentru pace nu se duce prin goana nebună a înarmării nucleare, ci, din contra, în sensul invers, acela al dezarmării.

Această schimbare surprinzătoare este echivalentă, pentru oamenii hâtri, neîncrezători în minuni, în reveniri spectaculoase, cu o mare cacialma, cu o intenției diabolică și greu de imaginat, aceea de a cuceri Coreea de Sud din interior, printr-o mare prietenie ”între popoarele aceleași culturi, tradiții, limbi naționale, pământ, tipologie de oameni dedicați muncii, cu o istorie comună a cuceririlor și progresului. NU forța războiului este astăzi direcția în care liderul suprem nord-coreean și-a propus să meargă, ci tocmai această asimilare culturală, care să-i permită să cucerească și cealaltă parte de țară, dar nu prin lovituri sub centură, ci pur și simplu printr-o otrăvită prietenie. Deocamdată SUA nu mai constituie pericolul nr.1 mondial. Cu americani este necesară pacea, momentan. Mult mai importantă este această întoarcere spre origini, căci o Coree mai mare va însemna un adversar mai puternic pentru americani, căci nu trebuie să fim naivi și să credem că acest popor istoric poate să se liniștească doar pentru că liderul lor, fie și cel suprem, s-a trezit cu acest vis sub pleoape. De a lovi America așa cum au lovit-o teroriștii. Când ea nu s-a așteptat, în locul în care nu s-a așteptat. Atenție, deci la neatenție!” Acolo va lovi Kim Jong Un.

ADI CRISTI