24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Ziua Europei este o zi care ar trebui să ne bucure. Să ne regăsească în acel cor al recunoștinței față de toate popoarele bătrânului continent, ce au înțeles că a fi împreună nu înseamnă a fi unul deasupra celuilalt. Într-o astfel de definiție a solidarității, care trebuie să excludă din start intenția dominatoare, de subjugare a celui mai slab de către cel mai puternic, ar trebui să ne regăsim astăzi, să ne punem fiecare la dispoziția nevoilor celui mai slab dezvoltat, a celui pentru care istoria nu a fost din începuturi o autostradă, ci mai curând o întortocheată potecă de munte, su suișurile și coborâșurile la fel de periculoase, la fel de neașteptate.
Avem șansa unei deșteptări benefice, care să ne creeze o realitate pe înțelesul nostru, înțeles care să poată fi raportat la binele colectiv fără însă ca acesta să ne excludă pe fiecare din noi. Ziua Europei se dorește a fi astăzi o zi a celor care au ajuns victorioși fără ca să se mânjească cu sânge pe mâini, așa cum avem în istorie întipărite cele trei deznodământuri ale zilei decupate din ani diferiți, din secolul al XIX-lea și secolul XX. Ziua Independenţei proclamată în 1877 , Victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial 1945 şi Ziua Europei. 1877, 1945, 1959, 2007 – sunt anii care și-au salvat anonimatul prin ziua de 9 mai. De fiecare dată în anii invocați s-a întâmplat ceva fundamental, ceva care ne-a făcut să ținem minte noua direcție a drumului, noua linie dreaptă, arătându-ne astfel viitorul. Independența, ”eliberarea de sub jugul fascist”, conștientizarea forței Europei unite și integrarea României în aceasta, după aproape jumătate de veac de singurătate, ne aduce astăzi, în aceeași zi, să ne bucurăm sau, mai corect spus, să conștientizăm cu ochii deschiși răspunsul la întrebarea: De unde venim, cine suntem, încotro mergem? Lecția de istorie care se ocupă de această zi încearcă astăzi să se detașeze de partea emoțională a evenimentelor, oferind credibilităţii șansa întrebuințării acelui aer curat, despovărat de reacțiile inevitabile ale emoțiilor provocate de felul în care fiecare dintre participanți au reușit să perceapă evenimentul, fără a evita să-l treacă prin filtrul intereselor proprii.
”Proclamarea independentei statale la 9 mai 1877 nu a fost un act spontan ci o încununare a strădaniilor tot mai numeroase din acei ani, o aruncare peste bord a ultimei verigi a suzeranităţii otomane.
În acea zi memorabilă, Mihail Kogălniceanu, declara în Parlamentul țării: ”Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. Independența astfel proclamată trebuia consfințită și apărată pe câmpul de luptă spre a putea fi impusă forţelor militare turceşti și recunoscută apoi de puterile europene”.
9 mai 1945, zi în care Aliaţii din cel de-al doilea război mondial au obținut victoria împotriva Germaniei naziste, punând astfel capăt celei mai pustiitoare conflagrații din istoria continentului european. În acea zi, de cum 73 de ani, popoarele lumii și-au recâștigat dreptul de cultiva omenia, de a-i lăsa omului ca individ dreptul de a se considera liber, de a se apropia de semnul său, de aproapele său, umăr lângă umăr, astfel încât împreună și numai împreună să reuşească să construiască acel nou viitor, împărțit în partea goală și partea plină a paharului, în partea albă și partea neagră a contribuției lumii la renașterea, dezvoltarea și maturizarea conceptului despre lume și viață.
”Cel de al treilea eveniment este ZIUA EUROPEI – ‘Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă. Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă pentru menţinerea unor relaţii paşnice…. Nu am reuşit să realizăm o Europă unită şi ne-am confruntat cu războaie”. Fragment din textul propunerii prezentate de ministrul francez al afacerilor externe Robert Schuman, care a stat la baza creării Uniunii Europene de astăzi.
În fiecare an, la 9 mai, se serbează Ziua Uniunii Europene, pentru a marca istorica declaraţie de la 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman, prin care propunea un plan de colaborare economică între Franţa şi Germania, pentru eliminarea rivalităţilor seculare dintre cele două state.
Declaraţia Schuman a stat la baza amplului proces de construcţie a unei Europe unite. Statele Beneluxului şi Italia s-au alăturat Franţei şi Germaniei şi, la 18 aprilie 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris, care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) între Germania, Franţa, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda. Aceste state au semnat, la 25 martie 1957, Tratatele de la Roma, care instituiau Comunitatea Economică Europeană (CEE).
Pe parcurs, procesul de integrare economică a fost acompaniat de procesul de integrare politică a statelor membre.
Ulterior, la acest complex proiect de construcţie europeană s-au alăturat Irlanda, Marea Britanie şi Danemarca (1973), Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986), Suedia, Austria şi Finlanda (1995), iar la 1 mai 2004, noi zece state: Cehia, Cipru, Estonia, Leton ia, Lituania, Malta, Slovacia, Slovenia, Polonia şi Ungaria şi la 1 ianuarie 2007 Bulgaria şi România, şi ulterior Croaţia.
Printre evenimentele de diplomaţie publică şi culturală care au loc cu acest prilej se numără manifestările comune organizate sub egida preşedinţiei Uniunii Europene: mese rotunde, expoziţii de carte şi fotografii, proiecţii de filme artistice şi documentare, distribuirea de materiale promoţionale despre ţările europene. Acţiunile dedicate sărbătoririi acestei Zile europene continuă pe tot parcursul lunii mai.
Ziua Uniunii Europene nu înseamnă numai data de naştere a proiectului european, ci şi o zi a bucuriei de a fi împreună, o zi a voinţei de solidaritate, o zi a marii comunităţi din care fac parte toţi cetăţenii UE. Poate fi definită, astfel, ca ziua cetăţenilor unei ‘Europe Unite’, care s-a construit de-a lungul deceniilor ca o unitate în diversitate”.
ADI CRISTI
