NU DOAR POLITICA ESTE CURVĂ

Astăzi, Iașii vor fi asaltați de poezie, explicitând ”pe viu” viziunea celui mai performant critic literar contemporan, Nicolae Manolescu. Personalitate de prim rang a literaturii române actuale, academicianul Nicolae Manolescu a reușit să influențeze ierarhia în literatură, cu dese accente conflictuale, greu de surmontat. Fracturile vieții culturale din România nu de puține ori i s-au datorat, fără ca aceste rupturi să fie ceva bun sau ceva rău. Destinul mioritic al poporului de la gurile Dunării a reușit să treacă în normalitate excesele generate de risipitoarele lovituri surprinzătoare sau sub centură, în urma cărora scriitorii duși la biserică și cei neduși la biserică au captivat atenția, depreciind imaginea exterioară și a acestui domeniu, mult mai retras ochiului public, fie chiar și datorită intimidării pe care creația, în general o dezvoltă asupra eventualului cititor. Acolo unde își făcea simţită prezenţa Nicolae Manolescu, acolo apele se despărțeau, dar nu pentru a lăsa talpa criticului să-și găsească drumul înainte, ci pur și simplu pentru a-i separa pe unii de ceilalți, pe adepții Marelui Critic de foștii săi studenți, astăzi intrați în faza dezincriminării cultului manolescian. Unii din exterior cred că Nicolae Manolescu a reușit să bage zâzanie în viața literară românească, scurtcircuitând valorile, introducând arbitrariu și bunul plac în punerea în evidență a inevitabilelor clasament,e pe care juriile nu pridideau să le întocmească.
Chiar și această listă a lui Manolescu, ce va aduce în fața publicului din întreaga țară nume despre care Nicolae Manolescu s-a exprimat de-a lungul timpului și în care, cândva, îi întâlnim și pe contestatarii de azi ai criticului, este prezentată ca fiind rodul gândirii unui juriu și nu doar a unui singur om. Aceasta explicație nu cred că ar trebui asumată de un juriu, ci rea aparține lui Nicolae Manolescu, gândind că este obligat să față un pas înapoi. Un pas greșit înapoi, mi-aș permite să constat, atâta timp cât chiar și atunci când a greșit în aprecierile sale, Nicolae Manolescu și-a păstrat verticalitatea celor spuse, scrise și semnate. Nu a dat impresia niciodată că este o salcie lăsată în bătaia vântului. Cei care astăzi îi contestă nu numai lista cât și personalitatea sa literară, vin paradoxal din pulpana sa, doar că, mult mai repede decât ar fi fost cazul, s-au îmburicat într-o întrecere cu Maestru, care pur și simplu i-a nimicit. S-au lăsat striviți. Au vrut să fie deasupra celui de la care au deprins nervul criticului literar, înainte ca să aibă fortificate articulațiile, trezindu-se, după prima încercare de alergare pe cont propriu, tăvăliți printre scaieţii întinselor câmpii literare. Acești avortoni cred în continuare că ei sunt viitorul de mâine al literaturii, că ei sunt chemați să înlocuiască ”vechea gardă”, confundând scena culturală a țării cu scena politică, pe care nu de puține ori au adormit în picioare. Nu cred că totul este întâmplător. Și această probă face parte din complexul examen pe care discipolul îl are de trecut, în momentul în care se așteaptă ”despărțirea de Maestru”.
Acest tip de manifestare a omului fără creier (sau cu creierul în stand by) este definitorie cel puțin pentru poporul român. Acești Neica Nimeni se perie unul pe celălalt să nu care cumva să le mai rămână vizibile urme de manolescu, de exemplu, prin circumvoluţiunile lor din ce în ce mai rare. Creierului lor lucind în alcool își caută capul necesar celor care își propun să facă și altceva decât să se scuipe în fața oglinzii, gândind că astfel se pregătesc ei pentru viață. Năvălitori prin profesie și ridicoli prin comportament, efemeridele de cartier și de gașcă nu fac altceva decât să producă marea mizerie a secolului XXI, în care rolul lor asumat este acela de a se tăvălii prin noroi, astfel încât să aibă motivul vizibil al demonstrației că lumea asta este murdară, și nici un Nicolae Manolescu , de exemplu, nu este în stare să o curețe, să o spele, chiar dacă proiectele propuse sunt făcute cu bani publici. Pax albina! De fapt, pentru mințile lor aeriene, a ajunge astăzi la banii publici trebuie să ai neuroni. Să construieşti un proiect. Să soliciți o finanţare, de regulă nu de la un singur partener. Or, din postura celor care scuipă cojile de semințe în capul domnițelor lor speciale, vrăjite de atitudinea critică a nătăfleților și gogomanilor din poveste, nu se prea poate obține finanţare publică, nici dacă domnițele abuzate de plăcerile chițcăiturilor la comun ar proiecta o nouă centură de castitate care să ocolească marile aglomerații urbane.
Acesta să fie schimbul de mâine a lui Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Nicolae Breban, Dumitru Radu Popescu?! Un aer rece mă înfioară. În ce lume trăim? Vai de mama lor, care s-a culcat se pare cu lipsa de recunoștință și mai apoi cu bădărănismul din mahalale bucureștene, ale Sibiului și chiar ale Iașilor. De unde ne face să constatăm că nu doar politica este curvă!
ADI CRISTI