Naștere repetată

 

M-am născut încă o data

cu gândul că acum

va fi o naștere reușită…

 

O naștere care să mă mulțumească

de la felul în care mă ridic

și până la nestăpânita mea poftă

de a ține ochii deschiși

mai mult decât poate privirea mea

să adune

și să mă cutremure…

 

M-am născut din nou

fără ca să-mi dau seama

că am început să pătrund

tainele lumii desprinse

din trup de născătoare

(ceea ce mă face să cred

că încă nu m-am născut)

 

Încă mă mai încearcă

gândul că acum

va fi o naștere perfectă

pe înțelesul tuturor

așa cum sunt de obicei

ieșirile mele în public.

Răstignit pe trupul tău

 

Desprinsă de trup se risipește umbra

iluzia trezită în șoaptă dispare

sub ochii clipind

simt treceri de palmă

și totul în mine e însingurare

 

Vorbesc despre umbre trecute în storuri

în vorbe desprinse din șoapte căzute

și cântecul arde cuvintele crude

lăsând să mă crească

povești ne-ncepute.

 

Sunt cel care vine din cel care pleacă

sunt aerul viu

ce-ți înalță plămânii

când trupul tău arde mișcările pline

rămân mângâierea ce-ți freamătă sânii

 

Ajunge să-ți fiu

doar adiere pe trup

o-ncercare de-a da umbrei rostogolire

și astfel să crească în urmă un zid

pe care să fiu

răstignit pe iubire.

 

Întoarceri în timp

 

Întoarce-mă

cum a-i întoarce calul

pe când acesta-n salt zbura

prăpastiei să îi atingă malul

întoarce-mă

cum valea-ntoarce dealul

 

și crești cum crește iarba

la buza botului de capră

și lasă-mi susurul de apă

să-mi sune pietrele ce crapă

 

și astfel să te țin de mână

de parc-aș ține infinitul

și printre degete să-mi scape

scânteia aprinzând chibritul..

 

Intoarce-mă

ca amintirea-n minte

să ne aducă iar față în față

și să ne scoată anii din morminte

cum ne mai scot luminle din ceață.

 

Ana are mere

 

Am pus o Ană

să răsară-n mine

cum se mai pun semințele-n răsad

Și nu am stat mai mult

de trei cuvinte

când lângă pom

s-a ridicat un gard

Și astfel în plină tăcere

s-a auzit un strigăt

tulburat

ce n-a vorbit de prune sau de pere

istoria de-atunci a tot strigat:

 

Ana are mere!

Ana are mere!

Ana are mere!

Și toate cad din singurul copac!

 

ADI CRISTI

 

(Din volumul aflat în pregătire ”Cu lupii urlând”)