Ieri, 22.05.2018, la Muzeul Unirii am întâlnit alți cinci mari poeți contemporani: Daniel Corbu (România), Emil Brumaru (România), Christian Schenk (Germania), Nicolae Prelipceanu (România), Serge Baso de March (Luxemburg). A fost un nou exemplu viu, prin care poezia s-a dovedit sa fi sursa inepuizabilă de sensibilitate, iar poetul acel magician care știe să aducă hipnoza în dimensiunea cosmică a tăcerii
Lovituri în sânge la iarbă verde
1.
Lovitura de ciocan
nu-ți aduce nici un ban
nu te pune la pământ
nu te lasă nici în vânt
nu te scoate din cuvânt
rătăcindu-te prin gând
o stare de smalț pepită
naște-n tine o ispită
mozaic ce lasă apa
să-ți îngroape-n urmă
sapa
2.
Lovitura de grație
nu seamănă decât cu cel care moare
fulgerător și fără urmare
un soi de nimerit în plin
și fără suspin
o prăbușire din care
nu-ți mai revii de sub floare
devenind năluca
ce dispare călare
stând culcat în picioare
într-un loc plin de verdeață
dar fără legume
ce le știi de la piață…
3.
Lovitura de berbec
face parte din prospect
poate-n ziuă să însemne
să tai iarbă, să tai lemne
doar pentru a nu uita
pui la jug să tragă vita
tu să fii pătruns de taine
hărțuit de nopți sub haine
și de inimi smulse-n stradă
peste tot ochiul să cadă
pleoapă peste pleoapă
geană peste geană
tremură sprânceană
treci din vară, treci în iarnă
ține, du cu tine-o palmă
ține minte moartea-i calmă!
4.
Lovitura de țăran
cu pumnul dat în tavan
este acea cutremurare
în care țipătul doare
și carnea pe trup se zvântă
când țăranu-i luat la trântă
simte cum din el se fură
cu o simplă învârtitură
de coasă, de pumn, de gură.
Lovitură, lovitură
simt cum bucile o fură
și cum oasele trosnesc
când pe jos se prăbușesc.
Este lupta bărbătească
brațe frânte or să crească
tot pe jos să tăvălească
trupuri sângerii sub bască!
Lovitură, lovitură
ia un pumn
și-nchide-o gură!
ADI CRISTI
(Din volumul aflat în pregătire ”Cu lupii urlând”)