SUS GUVERNUL!

Să revenim în realitatea care ne doare, părăsind (cu sau fără voia noastră) spațiul mirific al poeziei. Din nou în încrâncenarea politică! Din nou în confruntarea ”pe viață și pe moarte” a celor două ”state paralele” care nu ne lasă să trăim, dar nici să murim.

Personajul principal, care amestecă lucrurile și cărțile, nu poate fi altul decât cel jucat magistral de Viorica Vasilica Dăncilă, intrată deja în galeria de aur a politicii postdecembriste. Doamna prim ministru a reușit (într-un timp relativ scurt) să contureze prin tușe precise imaginea de Gâgă a  unui șef de Guvern care se manifestă cursiv în șirul constant și interminabil de gafe gramaticale și de conjunctură, dezvoltând comicul de limbaj și de situație sub forma plusvalorii pe care locuitoarea din Videle nu ezită să o ofere posterității. Despre actualitate nu se mai poate comenta ceva, atâta timp cât ea s-a dovedit a fi efemeră, greu de surprins, atâta timp cât vorbim aici de o inerție istorică între timpul T0 și T1. Această rămânere în urmă provocă în direct o dedublare a personajului, asigurând coerență și cursivitate, situație în care Viorica Dăncilă este ea și, în același timp, și prim ministru, cărora i se adresează de exemplu, Theodor Meleșcanu, în calitatea sa de Ministrul Afacerilor Externe. Adică în ea sunt doi, iar împreună oricum fac mai mult decât încearcă Ludovic Orban, de exemplu, să insinueze.

Pe fond, Viorica Dăncilă nu este singură, chiar dacă nu am ține cont de această dublare de personalitate din exprimarea ”Domnul Meleșcanu s-a întâlnit cu mine, s-a întâlnit cu primul ministru”. Ea nu poate suferi de singurătate atâta timp cât din umbra sa crește (ca un vlăstar) Liviu Dragnea, acesta fiind practic prezent peste tot pe unde apare și dispare videleșteanca din propoziție. Poate de aceea, Viorica Dăncilă are această capacitate de a nu-și falsa dezinvoltura, lăsând gafele să respire în timp real, firesc, la locul lor, intrând în rezonanţă cu mediul înconjurător, cu acea cumințenie de a fi ”de-a casei”.

În jurul acestui hohot nestăvilit de râs există atacurile vampirilor politici, cei care nu ezită să sesizeze punctul slab, locul în care nu ezită să-și înfigă colții. Astfel apare un Ludovic Orban, căzut în același păcat al măririi, la o dimensiune pe care nu este pregătit să o ocupe, de genul unui țânc de dimensiunile bebelușului pus să îmbrace fracul lui Bud Spencer (de exemplu). Acest ridicol al situației crește nu numai frecvența hohotului de râs, decibelii produși, cât mai ales ridicolul unei situații în care nu se mai poate vorbi despre nimic serios, nu se mai poate păși pe un sol stabil, totul fiind pur și simplu lăsat la îndemâna furtunilor, chiar dacă acestea sunt de regulă localizate în banalul pahar cu apă.

Din ce în ce mai multe subterane sunt scoase la lumină, așa cum mai pot fi scoase cârtițele surprinse în momentul săpării neașteptatelor tuneluri. În același timp, sentința din ”Dosarul Bombonica” este amânată, pentru că Liviu Dragnea era plecat în Elveția cu treburi oficiale, iar prima instanță și-a mai dat un termen (până la 8 iunie) când va pronunța o soluție, între șapte ani de închisoare (solicitați de DNA) și achitarea solicitată de inculpat.

Toate aceste întâmplări cotidiene se întâmplă la lumina zilei, în spaţiul comun în care continuă să fie ”decapate” fărădelegile ”statului paralel” și zbaterea prezidențială, în urma căreia Klaus Iohannis se simte din ce în ce mai părăsit, din ce în ce mai singur, chiar dacă același inepuizabil Ludovic Orban a decis să fie el mâna care să scoată tăciunii aprinși chiar și numai pentru ca El Presidente să-și aprindă trabucul primit cadou de la Angela Merkel. În fața acestei zbateri totuși într-un borcan în care a fost miere, apar mușchii social-democraților care se încordează din nou , amenințând cu milionul de pesediști, pesediste și pesedei organizați într-un miting ce n-a văzut Europa. Chiar dacă proiectul acesta pare a fi unul de minunat babele rămase fără nici un dinte natural în gură, pe fond este cât se poate de credibil. Se poate să fie și așa ceva, într-o țară în care tot imposibilul devine posibil. Într-o țară în care nimeni nu este la locul pe care ar trebui să fie, toți fiind efectul unei împrăștieri browniene, fiecare nimerind altundeva decât competența și pregătirea sa ar putea să o invoce.

”Membrii PSD au fost informați prin SMS să se pregătească pentru a ieși în stradă ca să o susține pe Viorica Dăncilă, dar și pe cei din conducerea partidului. Urmează ca zilele următoare să fie făcut anunțul de către Liviu Dragnea.

O ședință de partid urmează să aibă loc la finalul săptămânii pentru a oficializa această propunere”.

O nouă premieră tinde să se întâmple în România. Partidul aflat la putere organizează un miting de susținerea propriului său guvern. În loc de Jos Guvernul! se va scanda; Sus Guvernul!

ADI CRISTI