Apele încep să se despartă. Lumea de pe la noi devine puternic divizată. Unii sunt împotriva celorlalți ”pe viață și pe moarte”. Nimeni nu mai are încredere în nimeni. Această constatare are ca fundament dușmănia ce a atins duritatea și ascuțimea coasei ridicată de la firul ierbii în dreptul grumajilor celor ce cred că pot confisca puterea din țară. Astfel, Puterea nu mai este a poporului, nu mai este folosită în slujba poporului, ea ajunge să fie doar o sursă de scandal și de lovituri mortale date de cei care ajung primii să o atingă.
Unii se cred mai presus de lege, atâta timp cât hăţurile legii sunt conjunctural la ei. Ceilalți cred, la rândul lor, că orice mișcare a celor de deasupra lor este nesocotită, este îndreptată împotriva lor, doar pentru a-i subjuga, doar pentru a-i îngenunchia și, poate, a-i răpune ca dușmani ai poporului. Rolul acesta este interpretat doar de cei care ajung sub cizma celui care și-a murdărit palmele cu imensa responsabilitate de a salva un popor, de a decide în numele morții pe cine să ia și pe cine să-l ignore.
Curtea Constituțională a României a decis. Apele încep să se separe. Klaus Iohannis este chemat la bară, în fața Constituției, chiar dacă corul său de bocitoare a constatat că nu mai au lacrimi pentru spectacolul inevitabil.
CCR a descoperit și a confirmat că există un conflict de natură constituțională între Guvern și Președinție. Ieșirea din acest conflict se poate face prin semnarea de către Klaus Iohannis a demiterii Laurei Codruța Kovesi, în conformitate cu cererea Ministrului Justiției, sub autoritatea căruia se află Ministerul Public.
Unii se bucură, alți se întristează. Unii spun că ne-am trezit, alții spun că ne-am prăbușit de la înălțimea celor 28 de ani de democraţie. Între timp, CCR limpezește situația, îl obligă pur și simplu pe Klaus Iohannis să semneze decretul de revocare a șefei DNA, Laura Codruței Kovesi, după ce ministrul Justiției, Tudorel Toader a înainta încă din luna februarie un raport (cu argumente juridice și manageriale) căruia i s-a răspuns de către președinte că nu este oportun politic.
CCR a sesizat că între Președinție și Guvern există un conflict de natură constituţională, astfel încât președintele nu a reținut natura legalității, ci doar pe aceea a oportunității. Or se știe că mesajul ultimilor ani ține exclusiv de lupta împotriva corupției și a nevoia stringentă de apărare a independenţei justiției, nu poate să invoce oportunitatea politică, rezumată la afirmația. Din raportul privind legalitatea chiar dacă mă obligă ministrul Justiţiei să o revoc pe doamna Kovesi, eu nu voi face așa ceva, pentru că oportunitatea politică mă face să ignor jocurile de imagine ale PSD!”
Asistăm la ultima zbatere, la ultimele zvâcniri ale cobrei, așteptând apusul Soarelui, moment al zilei în care, de regulă, șerpii mor. Nu știu ce se întâmplă cu ei, nu știu de ce și-au ales apusul drept moment fatal, dar ceea ce mă face să cred, este siguranţa sfârșitului, momentul de la care avem tot dreptul să ne gândim mai departe. Să luăm în calcul că viața merge înainte. Că ceea ce s-a întâmplat cu noi, în timpul protocoalelor lui Kovesi și Coldea este de domeniul trecutului. Acum mai avem câteva pregătiri de făcut, pentru a fi siguri că ”drum înapoi” nu mai poate fi! Este timpul în care Justiția va trebui să-și aprindă toate motoarele și să lucreze în regim turat pentru curățirea vieții de zi cu zi de toate cozile de topor pe care mass media le-a descoperit și le-a adus în fața opiniei publice. Trebuie curățat DNA de toate portocalele și codruțele care au distrus credibilitatea acestei importante puteri a statului de drept, în plină luptă pentru apărarea independenţei Justiție. Pe când apărau această instituție fundamentală statului de drept, numai ce că a apărut statul paralel pentru că șefii DNA, SRI și ICCJ (de exemplu) nu mai puteau să rămână singuri în urma deciziilor celor aflați la Putere, după cum le era scris în fișa posturilor ocupate prin voința poporului. Este timpul nu numai să aflăm, cât mai ales este timpul să-i chemăm la judecată, să-i trimitem la cremenal, pe cei care se dovedesc a fi batjocorit legea în ultimii 15 ani, de la Traian Băsescu la Laura Codruța Kovesi versus Klaus Iohannis și cu întreaga lor şleahtă de tâlhari, bandiți și derbedei, căci despre golani nu mai putem vorbi, atâta timp cât golanul a devenit un titlu de luptător anticomunist încă din 1990. Hastagienii nu pot fi confundați cu acei golani, care au aprins scânteia revoltei, chiar și numai pentru că primii ocupă piețele publice doar după programul de lucru de la multinaționalele ce au pus mâna pe țară, cum se mai pune mâna pe coapsele dansatoarei, este adevărat, de 80 de ani.
ADI CRISTI