24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Strigăm ca din gură de șarpe. Ne zvârcolim pe caldarâmul piețelor publice ale țării, încercând să impunem puncte de vedere, altele decât cele gândite de alții pentru noi. Credem că dreptatea se află la noi și în spiritul acesteia ne manifestăm. Nu vrem să trăim într-o țară a nimănui. Nu a noastră, nu a lor, a nimănui ajungem să credem că ne este țara. Ne simțim furați, înșelați, mințiți. Credem că tot ce mișcă-n jurul nostru are un potențial major de ”ciumă roșie”, chiar dacă această culoare impresionantă de mult nu mai poate fi considerată reținută, confiscată, identificabilă cu teroarea, oroarea, crima, dar și cu ”eroismul sângelui vărsat”. Combatem intransigența, totalitarismul, dictatura cu aceleași gesturi și cutume ale situațiilor invocate. Luptăm, deci, împotriva dictaturii prin manifestări dictatoriale. Apărăm legea prin ilegalitățile pe care noi considerăm că pot fi ”trecute cu vederea”, atâta timp cât doar așa credem c[vom reuși să ajungem mai repede la liman.
Indiferent de cel care ni se opune, care nu este de acord cu noi, acela este dușmanul nostru, dușmanul poporului, dușmanul democrației, chiar dacă el reprezintă de fapt una dintre instituţiile fundamentale statului de drept, fie că vorbim despre Executiv, despre Legislativ sau despre instituțiile care asigură respectarea legalității și a constituționalității. A ieși în piața publică pentru a înjura Parlamentul (pe aleșii poporului, calificați prin vot să reprezinte interesele cetățenilor), pentru a înjura pe judecătorii Curții Constituționale a României, doar pentru că aceștia au dat o decizie pe care ei nu vor să o accepte, este deja un pas sensibil spre anarhie, spre dictatură țipetelor și a urletelor, produse autentice ale piețelor publice.
Suntem din ce în ce mai jalnici, din ce în ce mai insuportabili, din ce în ce mai penibili cu astfel de sisteme axiologice în care valoarea (inexistentă fiind) crează (prin lipsa ei) acel vid neuronal desăvârșit. Este ca și cum ai avea pretenția de a striga cu gura cusută, de a privi cu ochii scoși din orbite sau de a merge cu picioarele amputate. Într-o țară în care se spune că totul ține de imposibil, de domnia absurdului, de căderea în desuetudine a oricărui proiect prezenţa a fi profund și fundamental pentru viitorime, nu poate exista decât acest refugiu în stradă, această ultimă speranță că mai poți zbiera, că mai poți spera că te mai aude cineva, fără ca acel cineva să te și înțeleagă, să te creadă și mai ales să-ți dea dreptate. Nu poți striga în apărarea ideii de dreptate, de justiție, încălcând la rândul tău legea, fiind chiar conștient de această abatere periculoasă pe care încerci să ți-o asumi în spiritul sacrificiului. Încalci conștient legea pentru a o apăra. Acest sofism nu are nimic de salvat, nu are nimic de reparat sau de construit decât, poate, confuzie și reticenţă la tot și la toate.
Instituțiile statului intră într-o puternică disoluție, nu mai au capacitatea de a fi reprezentate și respectate, anulându-se forța de coagulare, fiind pur și simplu părăsite și abandonate, lăsate la îndemâna străzii să le măcelărească orice urmă de credibilitate, transformând țara într-un imens abator cu pitecantropi, care au reușit să provoace a doua invazie a sălbătăciei.
Chiar dacă pasiunile sunt mari, chiar dacă vanitățile debordează peste margini, chiar dacă orgoliile sunt pe măsura ambițiilor unora de a se crede mai marii vremurilor, singura atitudine credibilă într-o astfel de situație este aceea în urma căreia se poate constata: ”câinii latră, caravana trece!”
Democrația nu este în pericol, atâta timp cât astfel de manifestări se desfășoară pașnic, la limita decibelilor care permit replica sau comentariu. Singura notă ce poate provoca disfuncţionalitate este aceea pe care jandarmii încă nu au înțeles-o. Nu știu ce înseamnă legalitate și fermitate. Nu știu să răspundă prin forță la desele și inexplicabilele forțări ale legii, de către cei care au început să se creadă mai presus de lege, iar dreptul a protesta le aparține doar lor, fiind un drept exclusiv, cu atât mai mult cu cât această ”exclusivitate” a fost recunoscută de preşedintele Klaus Iohannis, în momentul în care s-a arătat vizibil iritat de un posibil miting pro PSD: ”Cum adică miting PSD, dar ei nu sunt la putere?” Pax albina! ”Foaie verde de cais / a vorbit și Klaus Iohannis! / Foaie verde de dudău / o vom duce și mai…bine”
ADI CRISTI
