PSD CONTEAZĂ ȘI LA IMAGINE

O masivă desfășurare de forțe a definit en gross mitingul PSD din Piața Palatului Victoria. Așa ceva nu s-a mai văzut, sau dacă s-a mai văzut nu am fost noi de față. Sute de mii de oameni au venit în Capitală să strige și să cânte, să-și agite pancartele și să huiduie atunci când era de huiduit și de strigat. Traian Băsescu, Laura Codruța Kovesi, Klaus Iohannis au primit ceea ce au căutat sub bădărănia lor de persoane intangibile, ce trebuie să țină seama nu de ceea ce spune legea, ci doar ”statul paralel”. De fapt, acesta din urmă a devenit personajul principal al huiduielilor din piață, împotriva căruia timp de două ore s-au revărsat oceane întregi de lături. Discursurile celor care au luat cuvântul au ajuns să fie uneori lamentabile (vezi dizidentul de serviciu de la PSD – Liviu Pleșoianu), după ce Gabriela Firea a ținut o lecție de poezie cu mulțimea. A vorbit și Călin Popescu Tăriceanu care a reușit să-și aducă aminte de tot ceea ce el a condamnat în ultimii doi ani de presiuni și aberații ale ”Statului parale”, care a reușit să provoace nesiguranţă în viețile celor șase milioane de români ascultați, interceptați… Discursul cel mai firesc și mai aplicat l-a avut victima Mariana Rarinca , firească în tot ceea ce a spus. Surpriza serii a fost asigurată de Viorica Dăncilă care nu a mai făcut nici o greşeală gramaticală, în discursul ei, este adevărat de câteva secunde. Omul serii a fost Liviu Dragnea, căruia i s-a rezervat poziția liderului maxim, astfel încât timp de aproape jumătate de oră a vorbit despre iluziile pe care cei din piață și le-ar putea face dacă ar gândi că doar liderii politici au un astfel de tratament, cu falsificările de probe și cu aberațiile statului paralel, astfel încât fiecare din cei 22 de milioane de români poate fi subiectul unui denunț și a unei arestări spectaculoase. Adevărul nu mai contează, contează doar ceea ce vor să obțină cei din umbră, cei din spatele puterii pe care o ține sub cătarea armei.
Un astfel de stat paralel este foarte costisitor. Mandatele de siguranță națională, de exemplu, sunt de zece ori mai mari (scumpe) decât cele emise în SUA (sic!)
Abuzurile trebuie să fie stopate, o dată cu nota de plată pe care vor trebui să o achite din banii lor personali (ai procurorilor sau ai judecătorilor care au greșit) și nu de la bugetul țării, adică de la noi, cei mulți!
Discursul lui Liviu Dragnea s-a construit în jurul textului de pe o pancartă din Piață ”Vrem securitate nu prosperitate!”.
Statul paralel se teme de adevăr ca dracul de tămâie. Fără statul paralel Klaus Iohannis nu ar fi câștigat procesul pe care ceilalţi primari l-au pierdut – a mai încercat Liviu Dragnea să mute centrul de greutate în direcția personalizării statului paralel.
”Să stăm cu mâinile în sân, să tremurăm de frica lor, să ne dăm la o parte și să ne vină alți tehnocrați, să nu mai creștem pensiile și salariile, să lăsăm justiția așa cum a lăsat-o Macovei” a vrut liderul PSD să forțeze un răspuns, de altfel retoric al Pieții. Aceasta a reacționat conform aşteptărilor: Nu! Și tot Dragnea continuă: ”Speranța mea izvorăște și din numărul mare în care ați venit acum, aici. Dacă vom fi uniți și hotărâți nu vom fi înfrânți, niciodată. Niciodată, nici o tiranie nu a câștigat lupta cu propriul popor. Mai târziu vine și ziua libertății. Noi îi știm foarte bine pe ei, ei știu că noi îi știm. Știu bine că au mâinile murdare. Știu bine că ziua în care vor trebui să răspundă este aproape și fac totul ce le stă în putință să-și amâne deznodământul. România s-a trezit din somnul cel de moarte în care ne-adânciră barbarii de tirani. Victorie! Dacă vom mai trebui să venim o dată aici în Piață, atunci nu vom mai pleca.!”
Au fost două ore de amatorism în comunicare, dar mai ales în profunzimea discursurilor, în temele cheie ale acestora. Mai mult, am putut reține o îmbulzeală periculoasă a capilor statului paralel, scoși în fața clasei, pentru a li se comunica pedeapsa. Fără prea multe interpretări putem să constatăm că de fapt mitingul de la ora 20 a avut drept scop darea replicii hastagiștilor cu acel miting din februarie, când presa vremii spunea că atunci Piața Victorie a fost ocupată de 100.000 de oameni sau de 300.000 de oameni, în timp ce astăzi s-a decis să numere oricum mai mulți participanți decât atunci. Acesta este recordul cu care PSD a intrat în cărțile puterii, în cărțile veridicității, a constatării că social democrația contează și în astfel de exerciții de imagine.
ADI CRISTI