Pe 29 noiembrie 2016, judecătorii CCR suspendaseră dezbaterile, pentru a cere un punct de vedere de la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

„«Soţ» din art. 2(2)(a) din Directiva 2004/38/EC, coroborat cu art. 7, 9, 21 şi 45 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene include soţul de acelaşi sex al unui cetăţean european, cu care cetăţeanul s-a căsătorit legal conform legii dintr-un stat membru altul decât statul gazdă» şi, «dacă răspunsul la prima întrebare este afirmativ, atunci art. 3(1) şi 7(1) din Directiva 2004/38/EC, coroborat cu art. 7, 9, 21 şi 45 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene cer ca statul membru gazdă să acorde dreptul la rezidenţă pe teritoriul său pe o perioadă mai lungă de 3 luni unui soţ de acelaşi sex al unui cetăţean european»”, sunt cele două întrebări la care părţile au solicitat CCR să ceară un punct de vedere de la CEJ.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate au contestat articolul 277, alin. (2) şi alin. (4) din Codul Civil, care se referă la interzicerea recunoaşterii pe teritoriul României a căsătoriilor între persoane de acelaşi sex încheiate în afara graniţelor, respectiv la libera circulaţie în cadrul Uniunii Europene.

În pledoaria sa din 20 iulie în faţa judecătorilor, avocata cuplului gay, Iustina Ionescu, a adus o serie de argumente din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), care, în opinia sa „detaliază felul în care dreptul la viaţă privată şi familie şi dreptul de a nu fi discriminat, incluse şi în Constituţia României, ar trebui să fie interpretate şi aplicate de toate statele membre ale Consiliului Europei”.

„Constituţia României este clară: apără şi protejează drepturile la viaţă privată şi de familie în mod egal pentru toţi cetăţenii ţării”, a declarat Iustina Ionescu în faţa judecătorilor CCR.

Ea a subliniat faptul că statul român nu recunoaşte căsătoria clienţilor săi, încheiată în 2010 în Belgia, ca şi cum „relaţia lor de 14 ani nu există”, pentru că cei doi „nu se pot înregistra pe teritoriul României sub nicio formă juridică”. „Doar şase state din cele 28 ale Uniunii Europene interzic explicit prin Constituţie căsătoriile homosexuale”, a mai adăugat avocatul, precizând că ţara noastră nu se numără printre acestea şi că, prin urmare, „în contextul românesc se încearcă restrângerea abuzivă a căsătoriei”.

Prezent la şedinţa de judecată din 20 iulie, preşedintele CNCD Csaba Asztalos a pledat şi el pentru recunoaşterea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex pe teritoriul României.

„Apreciem că actuala legislaţie îngrădeşte dreptul la demnitate umană, viaţă intimă şi de familie a persoanelor din minoritatea sexuală pentru că, interzicând căsătoriile între persoane de acelaşi sex şi nerecunoaşterea acestor căsătorii, respectiv a parteneriatelor civile îi aşază în afara societăţii„, a spus Csaba.

Adrian Coman şi Clai Hamilton s-au cunoscut în 2002 la New York şi au format un cuplu stabil timp de opt ani. În 2009, Adrian a plecat din New York pentru a lucra la Parlamentul European, în Bruxelles. Un an mai târziu, cei doi au decis să se căsătorească în Belgia. În 2012, Adrian Coman şi-a încheiat contractul la Parlamentul European şi a început să îşi caute de lucru în Belgia şi Statele Unite, luând în calcul şi varianta de a veni în România, unde avea părinţi, rude şi prieteni. A mers la Consulatul României din Bruxelles pentru a transcrie certificatul de căsătorie, lucru necesar pentru a cere rezidenţa în România pentru partenerul său.

Adrian Coman, Clai Hamilton şi Asociaţia ACCEPT au fost audiaţi de Marea Cameră a CJUE pentru stabilirea definiţiei termenului „soţi” în legislaţia europeană privind libera circulaţie pe teritoriul UE în data de 21 noiembrie 2017. Cazul a ajuns pe masa judecătorilor europeni după ce opinia lor a fost solicitată de Curtea Constituţională a României, pentru a stabili dacă articolele din Codul Civil care interzic recunoaşterea căsătoriilor gay încheiate în afara României sunt constituţionale.