UN POTENȚIAL INFRACTOR

Am ajuns deja la se discuta despre suspendare. La mult șoptita iluzorie suspendare. La suspendarea președintelui și nu a carcasei de porc, în cârligele măcelăriei. Vorbim din nou despre suspendarea celui mai vizibil ales al poporului (pentru același motiv de încălcarea gravă a Constituției), în vederea demiterii prin referendum. Vorbim astfel despre președintele Klaus Iohannis.

Pentru prima oară, în concret, astăzi se va discuta despre această procedură constituțională, ce ține de prerogativele Parlamentului, puterea supremă a poporului încercându-se, astfel detensionarea crizelor politice și sociale, cronicizate de încurajările prezidențiale. Președintele țării a refuzat în ultimii ani să fie garantul legalității, intrând în tagma celor certați cu legea, în corpul infractorilor care nu numai că nu vor să respecte legea, dar o tratează cu dispreț. Evident că, de această dată, majoritatea parlamentară nu va avea prea multe de explicat, atâta tip cât refuzul președintelui de a pune deîndată în aplicare o hotărâre a CCR, privind revocarea din funcție a procurorului șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, este o probă indubitabilă de gravă încălcare a Constituției României. Evident că, așa cum a recunoscut stimabilul că are nevoie de timp pentru a citi decizia CCR, de fapt, are nevoie de timp pentru a înțelege ceea ce citește, fără a fi malițioși, putem spune că președintele are nevoie de timp pentru a înțelege de ce toată țara îi strigă în nas: ”Penalule, respectă legea!”

Evident că, de această dată, substantivul este un alint, o metaforă, o figură de stil, atâta timp cât o altă promisiune electorală (de a nu mai invoca imunitatea totală) a fost trecută în stand by, în acea rezervă în care lucrurile importante au nevoie de timp pentru a fi înțelese și duse la bun sfârșit.  Chiar dacă Klaus Iohannis își va aminti că există un proverb al populației majoritare din România, ”românul se salvează pe ultima sută de metri”, moment în care s-ar putea chiar semna decretul de eliberare din funcție a Laurei Codruța Kovesi, ar trebui ca Parlamentul să-l trimită acasă pentru o lună de zile, la meditație, lângă doamna Carmen, victima nevinovată a ambițiilor profesorului de fizică din Sibiu, pentru ca, mai apoi, să-i dea voie să revină în funcție, să-și privească opera distrugerii țării și a poporului român, el minoritarul, dar cetățeanul român cu toate drepturile recunoscute și respectate.

Comisia de la Veneția vine și îi amintește președintelui că decizia CCR este obligatorie și trebuie deîndată respectată. Suntem în așteptarea reacției lui Klaus Werner Iohannis în același ritm specific deja inventatorului ”pas cu pas”, înțelegere de care va depinde fracturarea mandatului său prezidențial. Dacă nu reușește să gândească mai alert s-ar putea ca nu peste mut timp să devină clientul tribunalelor, în care va trebui să dea seamă, de această dată în noua sa calitate de infractor, evident, viitor penal, căci serioase dosare îl așteaptă în antecamera anchetelor penale. Nici nu știe președintele ce-l așteaptă, așa cum, se pare că, nici cei de prin împrejurimile lui nu îndrăznesc să-i deschidă fereastra înspre lume. Prin presă multe s-au spus şi multe s-au vorbit, trimițându-se totul deocamdată în derizoriu, așa așa e presa, cârcotaşă, rea și zgomotoasă. Cu toate acestea trebuie să-i amintim stimabilului că majoritatea zicerilor din presă s-au adeverit cu vârf și îndesat, ceea ce ne face să ne ocupăm deja locurile din față, să fim cât mai aproape de ziua în care Klaus Iohannis va povesti procurorilor ”câte în lună și în stele / câte-n poala mândrei mele). Ceea ce nu se va putea întâmpla e readucerea în activitate a procurorilor de frunte ai mandatului său prezidențial, un așa zis Portocală sau un alt mare torționar pe care el, președintele, nu l-a deranjat, cultivând-o, ca pe ridiche de lună, pe șefa lor decapatoarea, Laura Codruța Kovesi.

Ideea cu suspendarea președintelui vine astăzi ca o amintire de pe câmpul de luptă în care președintele a reușit prin diverse tertipuri să se salveze. Trebuie să ne aducem aminte că atunci, în 2009, era vorba de un altfel de președinte, culmea, mai vulpe, mai șmecher, mai obraznic, mai plin de sine, mai animal politic, greu de ucis. Astăzi, noul model de președinte ține de precizia și disciplina neamțului, îmbrăcat în salopetă, cu mănușile puse în momentul în care s-a decis să schimbe becul la intrare. În rest, cel care ar trebui să ne reprezinte pe noi, ca popor, cel care ar trebui să ne fie conducătorul s-a dovedit a fi, în cele din urmă, un potențial infractor, cu vizibile apucături fasciste, de dezbinare, ură și dușmănie, presărate sub tălpile propriului său popor sau, mă rog, a poporului din care vrea să facă și el parte.

ADI CRISTI