24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Ceea ce trebuia sa se întâmple s-a întâmplat. Președintele României Klaus Iohannis a semnat decretul de revocare din funcția de procuror șef al DNA, Laura Codruța Kovesi. În cele din urmă, după mai bine de o lună de zile, conform declarațiilor sale anterioare, a reușit să înțeleagă ceea ce a decis Curtea Constituțională a României. Mai mult, pe tot parcursul lecturii deciziei CCR, Klaus Iohannis a reușit să se facă de râs nu numai el, ci a dus în derizoriu instituţia prezindenţială, în fața lumii întregi. Cei mai fideli înghițitori de mesaje klausiohanniste, ocupanții piețelor publice, nu au fost intimidați, atâta timp cât apendicele lor din Parlamentul României, USR, nu a renunțat la inflamare, chiar dacă septicemia le trădează iminentul sfârșit.
Klaus Werner Iohannis a fost obligat de lege să-și întrerupă șirul întreg de pofte, mare parte din ele aflate în contradicție cu legea fundamentală a țării, Constituția României. Prin jurul său continuă să se învârtă, ca o muscă fără cap, Ludovic Orban, această rușine galbenă a liberalilor ce încă se mai cred liberali (după ce Traian Băsescu, o altă mare rușine a națiunii române, i-a vândut popular europenilor, în urma unui pupincurism executat ca la carte de președintele jucător al românilor.
De fapt, ceea ce se întâmplă astăzi în România este rezultatul marii brambureli la care a contribuit în primul rând întreaga clasă politică. Mai mult, în ultimii ani, divergențele dintre politicieni au fost preluate și întreținute de o așa zisă societate civilă pătimașă, intolerantă, producătoare de disensiuni majore între cei ajunși la putere și cei care ar fi trebuit să-și construiască o alternată credibilă la guvernare. În acest punct de stabilitate precară a ajuns astăzi viața de zi cu zi în România lui Klaus Iohannis, președintele care nu s-a îngrijit de cultivarea unor relații de cooperare, de conlucrare, de unirea forțelor tuturor în vederea îndeplinirii programelor naționale, de educație, sănătate, bunăstare, programe pe care nu doar cei de la putere să fie responsabili, atâta timp cât ciclul de implementare depăşite două sau chiar trei mandate de câte patru ani. Viitorul României este astfel o obligație a tuturor nu doar a celor care conjunctural sunt la putere azi.
Tot Klaus Iohannis a denaturat semnificația respectului față de instituțiile statului de drept, dar și față de partidele politice care sunt de fapt singurele îndreptăţite să-și asume proiectele electorale trecute prin votul majoritar al poporului. Dintr-un mediator președintele de azi al României s-a transformat într-un instigator. În acel trecător grăbit prin dreptul gardului, al cărui băț strecurat printre zăbrele nu face altceva decât să asmute câinii din cartier, a se citi din țară.
În momentul în care a simțit că Puterea s-a decis să-l suspende din funcție, imediat și-a adus aminte cum semnează și a dat curs deciziei Curții Constituționale a României, semnând decretul de revocare a procurorului șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, evident că toate acestea s-au întâmplat după mai bine de o lună de zile de circ și desconsiderare a Parlamentului României, de umilire a singurului profesionist postdecembrist pe care l-a avut Ministerul Justiției. Tudorel Toader, ministrul Justiției, a fost singurul ministru care a înţeles că înainte de toate Constituția României trebuie respectată mai ales în literă și mai apoi în spirit. La ”literă” scrie fără echivoc că procurorii se află sub autoritatea Ministrului Justiției, drept pentru care, el a demonstrat că știe să-și exercite această autoritate, mai ales asupra calității managementului conducătorilor de parchete. O astfel de coborâre a legii din pod a dus la descoperiri greu de imaginat la o Justiţie care și-a clamat ca din gură de șarpe independența. În spatele acestei independențe, protejată de gălăgia publică, întreținută de reacțiile în afara legii ale Laurei Codruța Kovesi, se juca creșterea statului paralel, stat care încerca să funcționeze pe bază de protocoale secrete, acte care, desecretizate, au scos la iveală cele mai abominabile măsuri luate în primul rând împotriva drepturilor și libertăților cetățenești, astfel încât oameni nevinovați, dar incomozi ”statului parale” (SRI-DNA-ICCJ) au ajuns la pușcări, cu dosare fabricate, cu probe falsificate, cu martori mincinoși. Iată de ce cred că revocarea din funcția de procuror șef a Laurei Codruța Kovesi este de fapt începutul muncii ministrului Justiției, cel care va trebui să-și asume curățirea până la rădăcină a acestui cuib de infractori făcut pe structurile Justiției române. A început, putem spune, desțelenirea cuibului de infractori aciuat pe strucutrile de conducere ale Justiției române. Avem nevoie de otravăuri puternice, de picamere performante, de escavări la mare adâncime. Oare ce va mai rămâne neinfestat de practicile Laurei Codruța Kovesi?
ADI CRISTI
