24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Nu mai scăpăm de ape. Codul roșu începe să devină de-al casei. Viiturile se împrietenesc cu marile orașe, năvălind pur și simplu prin vilele cartierelor mărginașe. Au coborât și ele de la munte și au ajuns la șes, fără a se rușina de marile aglomerări urbane. Canalizările nu au ce să facă în fața calamităților naturale pe care hidrologii le-au clasificat cu cod roșu. Este aceeași situație creată de încercările disperate de a trece lichidul dintr-o damigeană de vin prin gaura unui ac.
În timp ce ploile își făceau de cap peste tot în țară, în timp ce oamenii sculați cu noaptea în cap erau muți de durere privindu-și agoniseala dispărută pur și simplu în vâltoarea apelor, se mai năpustește peste capul românului și vestea revocării procurorului șef al DNA de către președintele Klaus Iohannis, care a fost pur și simplu nevoit de lege să dea curs deciziei CCR. Povestea cu procurorul Aldo Moro al României, Laura Codruța Kovesi, a bulversat o țară, aducându-ne față în față, pe picior de război, unii văzând în ea ”slujirea pură”, alții identificând-o cu puterea malefică a celor care au încălecat legea, folosind-o doar în favoarea intereselor din ce în ce mai obscure.
Aceeași vânzoleală, aceeași bolboroseală, aceeași amestecătură de minți rătăcite, dar și de minți prinse de flama răfuielilor, a dușmăniei, toate date peste cap, rostogolite în iureșul pe care căderile masive de ploi îl imprimă ritmului zilei, dar și a nopților nedormite, de strajă apelor, pe digurile ajunse insule în mijlocul apelor.
Țara este alandala. Nimic din ceea ce se întâmplă în acest an dat dracului cu ape lele trecute de urechi, cu nebunia străzilor, ce-ți trece prin noapte, ca un os de pește intrat în bolta palatină, nu ne încurajează că am putea fi ”pe drumul cel bun”. Suntem din ce în ce mai conștienți că nu facem altceva decât să rătăcim prin tot felul de sălașe negre, căutându-ne fie imaginea noastră din oglindă, fie pur și simplu norocul că a dat sau că va da peste noi un bine mai mare decât ne puteam noi imagina că ne va fi.
Dezbinați, înrăiți, mânați în luptă de setea de răzbunare unora împotriva altora și a altora împotriva unora, armonizată de căderile masive de ploaie, de viiturile ce au fracturat pur și simplu țara în lung și-n lat. Avem imaginea chipului întors dintr-o oglindă făcută cioburi, în care țara nu se mai recunoaște, este mutilată, zbârcită, mototolită și mai apoi întinsă ca o hârtie cu dosul palmei. În această stare țara poate fi scoasă la raport, ascultând-o cu urechea pe inimă, cu degetele căutându-i pulsul, pregătind-o de inevitabila respirație ”gură la gură”. Dar cine se va încumeta? Natura învolburată, sau cei din mijlocul străzilor, cu gura plină de ură și de sălbăticie? Cine va ieși din rolul pe care și l-a asumat ca fiind unul reprezentativ pentru a salva țara, ajunsă sus pe deal, fugărită de femeia cavernelor, ce a demonstrat că nu are nimic din demnitatea adevăratului luptător, fiind doar o fantoșă pe care ar fi trebuit ca studenți le drept să învețe tot ceea ce nu au voie să facă în momentul în care vor fi puși în situația procurorului anchetator sau a judecătorului responsabil cu împărțirea dreptății în conformitate cu legea scoasă la cumpănire și judecare.
Într-o astfel de învălmășeală se așteaptă ca Laura Codruța Kovesi să fie pusă la zid de partea care a avut de suferit. Vorbim despre victimele ei, cei care au fost achitați, celor cărora le-au murit părinți și rude apropiate, doar pentru că neamul lor a fost arestat pe nedrept, doar pentru că încurca interesele apărate de trinomul SRI-DNA-ICCJ. Este așteptată această viitură în care locul apei l-a luat descătușarea victimelor Laurei Codruța Kovesi, cea mai decorată luptătoare din lume, femeia care s-a arătat bățoasă, intransigentă, intolerabilă, mincinoasă, infractoare (dacă cel care încalcă legea este infractor). LCK a reușit să învrăjbească o țară, doar buzificând țuguiat formula ”Noi suntem DNA”. Cred că în cazul ei, DNA înseamnă Debaraua Națională a Amăgirilor, loc în care numita de mai sus a decis să adune toate fărădelegile folosite în lupta împotriva corupției: Și ce dacă cei pe care instanța de azi i-a achitat cu sutele, la vremea arestării lor erau în ”câmpul tactic” ce trebuia curățat. Trebuia făcută pârtie pentru unii, prăpastie pentru alții, astfel încât sosirea lui Klaus Iohannis să fie un firesc al luptei dusă împotriva corupției, o deșteptare a spațiului online. El, penalul, cel pe care instanțele de judecată l-au scăpat printre degete, când s-a judecat incompatibilitatea pentru care câteva sute de primari au plătit în fața legii, s-a simțit dator să-i deschidă calea Laurei Codruța Kovesi, pe care culmea vinovăției a fost nevoit să-i semneze decretul de revocare, după 33 de zile de citit rândurile de la CCR, dar și ”printre rânduri”, fără a înțelege decât ceea ce îi strigau în ureche toți, de la pompierii care scoteau apa din casele țării și până la consilierii săi prezidențiali, loviți de imobilismul șefului lor, cu aceeași forță cu care apele ieșite din matcă lovesc de atunci țara.
ADI CRISTI
