POEMUL DE SÂMBĂTĂ

Învârtita roată

 

Suflet pierdut

în boțul de lut.

Învârtitul pe roată

dă-n trup curat de fată:

Roditoare chemare

dezlegând cingătoare

 

Suflet pornit

scăpărat de chibrit.

înălțat, smuls din palmă

o nălucă mă cheamă

 

”Vino să iei

din otravă să bei

să-ți ucizi moartea-n fașă

cu o flacără arsă

Scrum să presari

peste fetele mari

veșnica neprihănire

taie aşchii din mire”

 

Degeaba să fie bărbat

lângă măicuțe culcat

Frate întru Domnu să fie

fără tremur de carne vie

 

”Doamne ucide-mă grabnic

nici tata nu sunt, nici bunic

o simplă nălucă mă urc

pe tot ce pun mâna, doar spurc

 

Suflet pierdut

în brațe de lut

Învârtitul pe roată

care mă-ngroapă

Sunt viu și nu știu

de ce morții își pun bigudiu

 

Cârlionți pentru tonți

Păr lins pentru nins

Viață și moarte

Din datul pe spate

Iubiri pentru miri

Tăceri  de nicăieri

De azi, de ieri

De niciunde se-ntinde pe unde

și glasul e scara

pe care urcă cuvintele seara

plecând la culcare

în poeme coborâtoare

din stele

pe trupul dragostei

mele…

 

Suflet pierdut

în boțul de lut

Învârtitul pe roată

dă-n trupul  de fată

Roditoare chemare

dezlegând cingătoare…

 

Suflet pornit

scăpărat de chibrit

înălțat, smuls din palmă

o nălucă mă cheamă

și alta mă-ndeamnă

 

Ghicitul în palmă

să-mi fi o armă

ce pusă la tâmplă

să cazi se întâmplă

se întâmplă să arzi

să fii se întâmplă

poemul ce-l scrii

 

Vinovat de cădere

vinovat de durere

vinovat de-ntâmplare

de însingurare

călare pe trup

descoperi un lup

de oaie mâncat

era lupul bărbat

de sacrificat

 

Era lupul din mine

dedat la ovine

lupul sălbatic

și pneumatic

cu aer umflat

de pomană dat

femeilor din sat

pentru îndestulat.

Ținea loc de bărbat.

 

(ADI CRISTI Din volumul aflat în pregătire: Viața nu se termină în moarte)