Cauzele urinării frecvente

Mergi des la baie ziua și noaptea și nevoia de a urina îți afectează activitățile zilnice?

Poate fi semnul unei afecțiuni. Iată despre ce poate fi vorba.

Atunci când o persoană elimină mai mult de 3 litri de urină pe zi, vorbim de urinare excesivă sau poliurie. Nu este același lucru cu incontinența urinară, care înseamnă pierderi necontrolate de urină. Identificarea precoce a problemei poate duce la un tratament în timp util și eficient și poate preveni complicațiile.

Simptome ale urinării frecvente:

● necesitatea de a urina de mai mult de 7 ori în 24 de ore, în condițiile unui consum de 2 l lichide;
● nevoia de a urina la fiecare 2-3 ore sua mai des, mai ales noaptea;
●incontinență ocazională;
● uneori apare dificultate în a goli complet vezica;
●durere și presiune pelvină.

Urinarea normală vs. Urinarea frecventă

Urina este modul în care organismul scapă de fluidele reziduale din corp. Urina conține apă, acid uric, uree și toxine și deșeuri filtrate din interiorul corpului. Rinichii joacă un rol-cheie în acest proces. Urina rămâne în vezica urinară până când se ajunge la un nivel de plenitudine și apare necesitatea de a urina. În acest moment, urina este expulzată din corp în timpul micțiunii (eliminarea de urină).

Frecvența urinară crescută nu este aceeași cu incontinența urinară, care se referă la un control diminuat asupra vezicii urinare. Frecvența urinară înseamnă doar necesitatea de a merge des la baie pentru a urina. Poate să apară și alături de incontinența urinară, dar nu este același lucru.

Majoritatea oamenilor urinează de 6 sau 7 ori în 24 de ore. Urinatul prea des poate ascunde probleme de sănătate și afectează calitatea vieții unei persoane. Frecvența urinară poate fi definită ca necesitatea de a urina de mai mult de 7 ori într-o perioadă de 24 de ore în timp ce bei aproximativ 2 litri de lichide.

O nevoie frecventă de a merge la baie pentru a urina noaptea se numește nicturie. Se deosebeste de enurezis, în care persoana nu se trezește din somn, dar vezica urinara se golește prin somn (urinatul în pat). Nicturia afectează calitatea somnului. Pacienții cu nicturie severă pot merge la baie noaptea de 5-6 ori.

Care pot fi cauzele urinării frecvente?

O serie de modificări pot face sistemul urinar mai activ. Stilul alimentar, factorii de mediu sau anumite boli pot crește nevoia de a urina.

Dacă de obicei apare după ce bem multe lichide, uneori poate fi un semn de probleme ale rinichilor sau ureterului, probleme ale vezicii urinare sau alte afecțiuni medicale, cum ar fi diabetul zaharat, diabetul insipid, sarcina sau problemele de prostată.

Există multe tulburări și infecții ale căror unul dintre simptome este poliuria. Procesul de urinare implică nervi localizați în creier, măduva spinării și vezica urinară. Multe grupuri musculare sunt, de asemenea, implicate. Diabetul zaharat, sarcina, infecția tractului urinar și tulburarea de prostată sunt cele mai cunoscute cauze ale poliuriei.

Iată care sunt principalele cauze ale urinării frecvente:
● Consumul de prea multe lichide, cofeină și diuretice – Motivul pentru care urinăm des este, în cele mai multe cauze, consumul excesiv de cafea sau alte lichide.
● Diabetul zaharat – Simptomele inițiale ale diabetului de tip 1 și ale diabetului de tip 2 implică necesitatea de urinare frecventă. Cauza este faptul că organismul încearcă să elimine excesul de glucoză din sânge. Frecvența urinară cauzată de diabet se numește poliurie. Diabetul este o afecțiune în care organismul nu este capabil să regleze nivelul zahărului din sânge. Simptomele diabetului pot include frecvența urinară, sete, foame, oboseală, pierdere în greutate și iritabilitate.
● Anxietatea – Anxietatea sau teama generează de obicei un impuls de a elimina urină, deoarece organismul răspunde la stres prin eliminarea unei cantități mai mari de apă din organism.
● Infecții ale tractului urinar – Sunt de obicei cauzate de bacterii care ajung în tractul urinar. Infecția în uretra se numește uretrită, dacă infecția ajunge la vezică, se numește cistită și dacă ajunge la rinichi se numește pielonefrită. Simptomele infecției tractului urinar pot include urinare frecventă, senzașie de arsură la urinare, urină decoloarată și febră. Rinichii sunt afectați dacă infecția nu este tratată la timp. Împreună cu urinarea frecventă, câteva alte simptome care trebuie luate în considerare sunt stările de confuzie, urină foarte urât mirositoare, durere în timpul urinării, dureri de spate și febră.
● Vezica hiperactivă – în mod normal, atunci când vezica urinară este complet plină, nervii transmit semnale la creier și apare nevoia de a urina, dar în unele cazuri, nevoia de a urina apare și când vezica nu este plină sau când este doar parțial plină, caz în care vorbim de vezică hiperactivă.
●Sarcina – Încă din săptămânile inițiale de sarcină, apare nevoia mai mare de a urina, din cauza presiunii extra asupra vezicii urinare.
● Unele medicamente – pot cauza creșterea nevoii de urinare. De obicei vorbim de medicamente antidepresive, medicamente pentru hipertensiunea arterială și diureticele.
● Afecțiunile prostatei – În cazul măririi prostatei, tubul uretral este presat și poate provoca probleme cu trecerea urinei. Poate duce la urinări frecvente și întrerupte, vezica urinară devine iritabilă și există o nevoie frecventă de a urina.
● Vezica neurogenă – Este o disfuncție a creierului, a măduvei spinării și a nervilor poate duce la o stare numită vezică neurogenă. Acest lucru poate duce la pierderea controlului asupra vezicii urinare.
● Incontinența urinară – Sunt 2 tipuri de incontinență: incontinență de stres când nu puteți controla vezica urinară în timp ce râdeți, faceți sport sau strănutați, sau dată de o presiune asupra bazinului.
● Diverticulita – apare o durere în abdomenul inferior, diaree, sânge în scaun și o nevoie crescută de urinare.
● Cancerul vezicii urinare – în rare cazuri este aceasta cauza urinării frecvente. Simptomele sunt sânge în urină, poliurie și durere în timpul urinării.

Medicul poate prescrie teste de analiză a urinei pentru a identifica eventuale boli, ecografii, teste de imagistică (radiografii, CT), teste neurologice pentru eventuale tulburări nervoase etc.

Tratamentul depinde de cauza urinării frecvente. În cazul în care vorbim de diabet zahar, tratamentul se va axa pe menținerea unui nivel normal de zahăr în sânge. Pentru infecții urinare sau renale se prescriu antibiotice și analgezice, dacă vorbim de vezică hiperactivă, se poate utiliza un medicament cunoscut sub numele de anticolinergic, ce împiedică apariția contracțiilor musculare involuntare în peretele vezicii urinare. Alte tehnici pot fi exercițiile Kegel, efectuate zilnic, ce pot întări mușchii pelvisului și uretrei și pot susține vezica urinară.

Sursa: www.postamedicala.ro