SĂLBATICII INCONȘTIENȚI

Continuăm să fim stăpâniți de ravagiile pe care vremea severă le produce sub ochii noștri, neputincioși, dar plini de groază. Grecia din nou se află sub asediul flăcărilor, atâta timp cât pădurile sale atât de necesare au devenit urmașii Calului Troian, întors de evoluția vremurilor și a vremii acasă. Tablouri apocaliptice pot fi întâlnite în direct la fiecare colț de stradă, pe plajă, în centrul Atenei, la o distanță de două blocuri, după cum îngroziți încearcă locuitorii Greciei sau turiștii surprinşi în vacanțe să relateze de la fața locului. Nori negrii de fum, copaci aprinși și carbonizați în direct, agitația morții zidită în chinurile împietrite ale privitorilor fără șansa intervenției, imobilizați nu doar de spaimă, nu doar de șocul produs de trupurile încă mișcătoare, dar aproape carbonizate, cât mai ales de blocajul de a te apăra singur de moarte, întinzând mâinile înspre cei care se zbat deja în brațele flăcărilor neiertătoare.

Scene de film horror ies în calea fugii nebune spre apă, spre locuri încă neatinse de incendiile devastatoare, ce par să aibă o inteligență diabolică. Par să fie vii și nesătule. Să atace din toate părțile, concomitent, să-și ia vântul aliat și să surprindă parcă cât mai mulți oameni.  Au încercat să traverseze o curte, dinspre șosea înspre mare, 26 de oameni, adunați împreună de dorința nedisimulată de a scăpa de urgie, de a ajunge într-un spațiu securizat în fața flăcărilor de apă. Nu au mai ajuns fiind practic înghiţiţi de focul mult mai agresiv decât fuga acestor nefericiți ajunși în Grecia pentru a descoperi ospitalitatea poporului elen, dar și înțelepciunea acestuia rămasă din Agora Antică, spațiul în care libertatea omului a căpătat pentru prima dată valoare supremă. În această țară, astăzi pusă pe rug, s-a născut democrația, a fost creată și fundamentată una dintre cele mai puternice și mai rezistente culturi care până și astăzi îi citează pe anticii ei cărturari și oameni dedicați științelor.

Unii din acei nefericiți surprinşi de flăcările Greciei au scăpat de flăcări, dar au murit înecați pentru că, în iureșul găsirii unei soluții salvatoare, aruncându-se în valurile mării, și-au dat seama că ei de fapt nu știu să înoate (sic!)…Se poate spune că, în această noapte incendiară, Grecia a ars mai mult decât ardea ea de obicei (pe ici, pe colo), oferindu-ne un spectacol, dacă nu ar fi fost tragic ar fi putut fi apreciat ca fiind grandios, spectaculos, care te făcea să-l urmărești cu sufletul la gură.

Elocvente sunt relatările de la fața locului: ” Stațiunea Mati, una foarte populară în rândul tinerilor și pensionarilor, a fost transformată de focul ucigaș în scrum. Peste 1000 de clădiri și peste 300 de mașini au fost avariate. 26 de oameni au fost găsiți fără suflare în Mati, părinții încercând să-i protejeze pe copii luându-i în brațe în fața flăcărilor venite parcă din Iad.”

”Paulina Corvisier, din Lyon, care locuia într-o vilă de vacanță în centrul orașului Mati împreună cu soțul și soacra, cu greu și-a putut stăpâni lacrimile atunci când a povestit prin ce a trecut. Era plină de sânge și de vânătăi. „Am fugit spre plajă, dar în preajma noastră erau foarte multe stânci. Parcă într-o secundă, toți copacii care împrejmuiau plaja au luat foc. Am sărit în apă deoarece nu mai știam ce să facem. Cenușa cădea din cer în timp ce noi înotam”, a povestit biata femeie, care a explicat, apoi, că nu au fost informați de pericolul iminent și nimeni nu le-a cerut să evacueze locuințele.”

”Nikos Stavirinidis a ales să meargă anul acesta în concediu în Mati împreună cu soția sa, pregătindu-se de venirea fiicei lor în vacanță, de la studii. Nici nu și-a dat seama când focul îi încercuise. „S-a întâmplat foarte rapid. Flăcările erau la mare distanță de noi, apoi, imediat au început să ne înconjoare. Am fugit în mare și a trebuit să înotăm din cauza fumului care era foarte dens și înecăcios”, povestea Nikos. Din grupul său mai făceau parte câțiva prieteni, dar îndepărtându-se prea mult de țărm, au fost purtați de vânt și de curenți și s-au înecat. „Nu am reușit cu toții să ne salvăm, din păcate. O femeie și fiul ei au murit în apele mării. Voi purta toată viața această apăsare, că nu am putut face nimic pentru ei”, a adăugat bărbatul, abia putând să-și stăpâneasca plânsul.

Cel puţin 74 de persoane au murit în incendiile de vegetaţie în regiunea Attica, situată în jurul capitalei Greciei, Atena, conform ultimelor informaţii ale autorităţilor”.

Momente incredibile. Scene terifiante. Realitatea a dat din nou o lecție, ce a reușit să întreacă imaginația. Violența flăcărilor aprinse nu de o mână criminală, ci prin fenomenul de autoaprindere a vegetației uscate, pe fondul temperaturilor caniculare, de peste 40°C, ce a cuprins în ultimele săptămâni Grecia, a cernit o țară, obligând-o la doliu naţional. Din nou Natura nu iartă! Din nou ne măsurăm neputința în fața calamităților naturale, care în fiecare an devin mai agresive, mai neiertătoare, de parcă a sosit vremea să plătim deja pentru ignoranța noastră, din care nici măcar acum, în ceasul al XII-lea, nu am reușit să ieșim. Nu am reușit încă să conștientizăm faptul că dacă ne putem juca între noi, dacă ne putem scuipa ca la ușa corului între noi, fie în piețele publice, sau în forurile legislative, nimeni nu ne va ierta dacă aceeași aroganţă o afișăm și față de Natură. Iată ce ne așteaptă! Vai de mama noastră de inconștienți! Sălbaticii inconștienți ai acestui început de mileniu III.

ADI CRISTI