POEMUL DE SÂMBĂTĂ

Poemul cu trup de argint

 

Chiar dacă nu ai fi existat astăzi

eu tot mi-aș fi crescut iubirea în răsad

gândind la lanul de maci

ce va fi strivit de trupul tău

arcuit de plăcere

 

odată cu țipătul descătușării

pornit ca un glonte de-argint

ca o eliberare de popoare…

 

Te-am cuprins înainte ca tu să exiști

un fel de repetiție a îmbrățișării

la rece

cu aerul împrejurimilor

în locul trupului tău nenăscut

sau negăsit…

aflat în așteptarea noului ciclu

 

Am văzut cum se zbat în tine

amintirile despre clipa atingerii

ca un animal căzut în capcană

sau să fi fost

răsăritul acoperit de nori

neștiut și neanunțat de nimeni.

 

Exist înaintea ta ca o promisiune

Exiști înaintea mea ca o provocare

Cine dintre noi va atinge primul

ziua pe frunte

asemenea câștigătorului?

Cine va fi…

cine va urma victoriei dusă pe umeri

cu ochii închiși în adâncuri

căutătorul pietrei prețioase a orbirii?

 

Acela care va fi

nu voi fi eu

mult prea hipnotizat

de dansul secundelor picurate pe trup

sau să fi fost argintul topit

din pântecul glontelui.

 

ADI CRISTI