24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Așa nu, așa da! Două măsuri ale aceluiași eveniment. Unul agresiv, vulcanic, golănesc, celălalt liniștit, decent, civilizat, în accepțiunea protestului liber, chiar dacă nici una din cele două manifestări nu au fost asumate. Această fugă de răspundere totdeauna a ascuns câte un Cal Troian, care nu a ezitat să ne dea bătăi de cap. De fiecare dacă, chiar dacă știam că punctul vulnerabil al unui asemenea atacator este Călcâiul lui Achile, tot timpul constatăm că acest punct vulnerabil este de fiecare dată în alt loc, chiar dacă tot ”călcâi” i se spune.
Președintele României, Klaus Werner Iohannis demonstrează, cu fiecare zi a mandatului său, că a fost poate cea mai proastă alegere a poporului român. Am vrut să avem și noi ”neamțul nostru” în fruntea țării și ne-am ales cu un jalnic fascist, dezorientat și încălecat de toate comenzile dictate din exterior. Chiar și așa, neamț de extremă dreaptă, Klaus Werner Iohannis s-ar fi putut salva dacă nu ar fi uitat că așa neamț cum este el, a mâncat pâinea acestui pământ românesc, a băut apa izvoarelor românești, a inspirat aerul de deasupra pământului românesc, fiind, înaintea arianului unic și greu de învins, cel care simte românește, cel care cântă frumos, cu simțire, imnul țării sale, România, țară în care limba maternă i-a dat voie să gândească, chiar dacă, după cum se exprimă, întreaga sa viață mioritică se consumă într-o permanentă traducere din germană în română. Poate de aceea afișează această detașare de suferința poporului în fruntea căruia, trebuie să fim sinceri, a nimerit conjunctural, fără nici o chemare, fără nici o scuză, fără nici o treabă. A fost pur și simplu ”ales” de alții pentru a fi numit câștigător, chiar dacă logica câștigării celui de-al doilea tur de scrutin depășește cu mult faptul credibil, fiind deja un exponent al incredibilului, imposibil de acceptat. Din nou povestea cu girafa ne domină realitatea. ”Privește girafa din fața ochilor și fii sigur că așa ceva nu există!” Privește la președintele Klaus Werner Iohannis și fii sigur că așa președinte al României nu există!
Este incredibil cum un șef de stat ține partea derbedeilor, a celor care au indus cele mai mari violențe de stradă postdecembriste. Este incredibil cum șeful statului, președintele SCAT, ia partea derbedeilor, huliganilor când aceștia atacă un jandarm al României, aflat la datorie, în defensivă, pregătit să oprească eventualele nervozități ale protestatarilor. Nu vorbim despre faptul că acest jandarm a fost de fapt o fetișcană, de numai 20 de ani. Nu vorbim despre nesimțirea prezidențială care a încercat să culpabilizeze acțiunea jandarmilor, care au fost nevoiți să facă ordine, conform planului de apărare. Nu vorbim despre modul în care toate avertismentele jandarmilor au fost ignorate de pretinsa populație pașnică, care ar fi dorit să protesteze. A merge la un miting de protest pașnic nu poate justifica cu nimic acest tip de comportament, în momentul în care din varii morţile comportamentul tău se interpune în calea acțiunilor jandarmilor, declanșate pentru a neutraliza elementele perturbatoare, violente, care din start nu au ezitat să-și dovedească adevăratele intenții, acelea de a provoca acte grave de violență, aruncări cu sticle, borduri, bucăți de asfalt înspre jandarmi. Unii comentatori cred că jandarmii având scuturi nu ar mai fi trebuit să riposteze. Se apărau cu scuturile și îi lăsau pe huligani să obosească sau să-și epuizeze provizia de ”proiectile” (sic!)
Gestul președintelui Klaus Werner Iohannis, acela de a decredibiliza o instituţie a statului de drept în favoarea descreieraților, a celor care se dezbracă în pielea goală, în piețele publice, fluturându-și votul, în lipsă de plăcuțe de înmatriculare, devine cu atât mai reprobabil cu cât modul în care a intervenit a lăsat să se înțeleagă faptul că violența jandarmilor (care nu au făcut altceva decât să riposteze violenței derbedeilor) a fost de fapt provocarea care a aprins focul violențelor. Cu toate aceste fantasmagorii prezidențiale în timpul anchetelor penale ce au urmat a ieșit la iveală cine sunt ”victimele măcelărite de jandarmi”, cele care au ca profesie de bază, calificarea de ”a provoca scandal la cerere”.
Despre politicienii care îl țin în brațe pe Klaus Werner Iohannis, useriștii și peneliștii nu am ce să mai adaug. Sunt astăzi mercenarii prezidențiali care nu vor ezita să iasă din spatele președintelui, la un moment dat, evident după ce îi vor împlânta în spate legendarul cuțit, conform lecției lui Brutus.
Mult mai periculoasă și mai lamentabilă devine reacția unor rătăciți prin societatea civilă, cei care nu știu și nu doresc să înțeleagă mai mult decât reușesc ei silabisindu-și numele, doar pentru a-și da seama că în această propoziție este vorba despre ei. Sunt victimele sigure ale confuziei, sunt realmente pierderile colaterale ale banului câștigat peste puterile lor intelectuale. Despre aceștia vom mai vorbi.
ADI CRISTI
