24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Din nou proteste de stradă. Unii spun că astfel societatea românească demonstrează că este vie. Că îi pasă de ceea ce se întâmplă cu ea. Alții cred că toată agitația din jurul nostru nu este altceva decât zbaterea pregătirii unei lovituri de stat. Atacarea unui guvern legitim, ce nu a putut fi dat jos prin mecanismele constituţionale ale moțiunii de cenzură, încearcă să fie alungat de la guvernare prin presiunea străzii. Evident că, această procedură excede prevederile constituţionale, atâta timp cât Parlamentul are această prerogativă de a forma majorități politice, care să asigure susținerea guvernului întru aplicarea programului de guvernare, pentru care alianţele politice au primit votul majoritar din partea alegătorilor, din partea poporului.
Paradoxal sau nu, asta e! Nimic altceva în plus, nimic altceva în minus. Nu putem interveni cu elemente anarhice pentru a aduce corecţii voinţei poporului, prin suprapunerea peste aceasta a voinței străzii. Devine ridicolă compararea milionului de oameni convocați să iasă în stradă (din care au răspuns prezent protestului din 10 august doar 100.000 de români), în comparație cu baza electoratului românesc de 18 milioane, din care cei ieșiți la vot în 2016 au ales PSD-ALD într-un procent zdrobitor de 60%! Ar fi ridicol să încercăm orice fel de motivație care să dea câștig de cauză protestatarilor între cele două tururi de scrutin, ce încadrează un mandat de ales al poporului. Dacă în ziua alegerilor prezența la vot devine deficitară, păstrându-se în jurul procentului de 50%, cealaltă jumătate care rămâne acasă, care nu își exprimă opțiunea de vot, chiar dacă legea garantează participarea neîngrădită la acest exercițiu democratic, nimeni nu le mai poate corecta pasivitatea, indolența, nepăsarea. Nici o ieșire în stradă, violentă sau pașnică nu le va da dreptul de a schimba ordinea constituțională. Dacă vor protesta pașnic atunci, pe perioada unui nou mandat parlamentar, ne aflăm în situația: ”Câini latră, caravana trece”. Dacă aceștia vor manifesta violent, atunci jandarmii vor ”toca” în limita legii, pe caldarâmul piețelor publice, carnea de protestatar. Funcție de gravitatea violenței și a agresivității față de uniforma statului, aceștia vor lua și o pauză de câțiva zeci de ani în celulele pușcăriilor țării. Dacă nu se va aplica acest raționament atunci tot timpul în România va fi o disoluție a autorității statului. De ce să-i aplaudăm doar pe acei procurori verticali, care aplică legea și care trimit la pușcăriei pe cei care o încalcă, indiferent de poziția acestora în societate? Cred că aceleași aplauze le merită și cei care apără liniștea și ordinea publică. Jandarmii, față de prestația lor de acum 20 de ani (când scoși în stradă, la evenimentele de protest erau carne sigură pentru furia demonstraților), astăzi au devenit nu numai un corp de elită, cât mai ales un adversar activ, bine pregătit, acționând după o serie de proceduri valabile oriunde în lume, astfel încât cei care nu mai vor să respecte legea, cei cărora li s-a umflat orzul în ei, gândind că este timpul să mai provoace o revoluție (să pună pistolul la tâmpla celor care le ies în cale și nu doresc să le dea dreptate, să-și găsească nașul) să fie readuși cu piciorele în realitatea în care trăiesc și nu în aceea la care visează prin intermediul acelui anarhism dus in extremis.
Nu cred că trebuie să ne mai lamentăm atât în ceea ce privește acțiunile în forță ale jandarmilor, mai ales că aceștia au dat dovadă de prea multă răbdare cu violenții, cu cei care nu au ieșit la protestul, de altfel ne asumat de nimeni, neautorizat, ci au venit să arunce cu pietre în jandarmi, au ieșit să incendieze tot ceea ce se poate incendiat, să lovească cu bare de metal, să distrugă, să rănească sau chiar să ucidă, după cum se lăudau ei pe rețelele de socializare.
Astăzi mulți dintre contestatarii acțiunilor jandarmilor îi plâng pe cei răniți, nevinovați, cei care au demonstrate pașnic, dar și care nu au ascultat somațiile jandarmilor de a se delimita de violenții prezenți în piață, de a părăsi spațiul în care va urma un atac violent împotriva acestora. Nu au ascultat, au rămas gură cască, gândind că dacă ei sunt pașnici, vor rămâne de neatins. Într-o astfel de situație nu ai cum să rămâi de neatins dacă ți-ai asumat deliberat participarea la conflictul anunțat, chiar dacă tu te consideri că ești de partea legii, a jandarmilor, cei care au datoria de a te proteja să nu ți se întâmple ceva rău în timpul protestelor, chiar dacă acestea și-au revendicat aprobarea din spontaneitatea lor anunțată cu mai bine de două luni de zile (sic!)
Ei, bine, ”la război, ca la război!” Astfel s-au inventat și victimele colaterale pentru care nimeni nu este chemat să plătească. Te-ai aflat la o oră nepotrivită, într-un loc nepotrivit, ignorând astfel cele trei invitații politicoase de a părăsi zona ce necesitat această dezinsecţie de elemente agresive, violente, criminale (amintiţi-vă ura și dușmănia cu care huliganii arestați mai apoi loveau în fetița acea ascunsă într-o uniform de jandarm. Este timpul ca pretenția pe care o avem, pe bună dreptate, asupra responsbilității asumate a celor care ne conducă să înceapă cu noi. Noi să fim, în primul rând, responsabili de ceea ce facem!
ADI CRISTI
