24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Întoarcerea acasă
Mi-ai presărat deasupra capului
un pumn de pământ
luat din preajma gropii
proaspăt săpate…
Un fel de ploaie de țărână m-a umplut
și am simțit atunci
în locul apei
lacrimile celor dispăruți
uciși de moarte
unul câte unul
ca și cum ar fi fost o execuție dictată
personalizată: unul câte unul…
la marginea morții pregătiți
să-și primească pedeapsa
Mi-ai spus că moartea
mai poate fi și o răsplată
că nu degeaba unii strigă
”Ia-mă Doamne la tine,
nu mă mai pedepsi
cu viața aceasta chinuitoare…”
Dar Dumnezeu nu are nevoie de paralitici
Are nevoie de neprihănite, de îngeri
de lacrimi fierbinți, de păr rupt din cap
de bocete și rugăciuni fierbinți…
Stau și fărâmiţez între degete
pumnul acela de pământ…
Simt cum se mișcă ceva
simt cum mă trece ca un fior:
viața celui întors în țărână.
Iubire pentru doi
Am înțeles de ce este nevoie de doi
pentru a da sângele-n clocot
pentru a pune în lacrimile tale la fiert
un măr, o gutuie, două pere,
și tot ce mai vreau să socot
Iubirea începe să semene cu doi
să fie divizibilă într-atât
încât de fiecare data să fie pară
nu măr, nu gutui
să fie ținută între buze, afară
când vorbești despre noi, nimănui
sau celor care vor să ne vadă
chiar dacă lângă noi e un singur deșert
mâncăm și antreuri, ciorbe, fripturi
singuri fiind nu ni se dă și desert
Prea dulci vrem să fim în dulcegării
prea aspri mai bine vom fi
să cadă peste noi ploile verii
împrăștiind cerneala cuvintelor gri
Iubirea e albă sau neagră
decidem
când profunzimi ne supun la torturi
cenuşă-n tăciuni și tăciunii în flăcări
vrem să zidim omizile-n fluturi.
ADI CRISTI
