ZIUA LIMBII ROMÂNE

Ziua Limbii Române se sărbătorește în România la 31 august, la aceeași dată cu Limba Noastră, o sărbătoare similară celebrată în Republica Moldova din 1990.

Propunerea legislativă a fost inițiată în 2011, la propunerea senatorului PNL Viorel Badea, fiind semnată de 166 de parlamentari aparținând tuturor partidelor parlamentare din România. În expunerea de motive, inițiatorul propunerii legislative explică faptul că „importanța limbii române nu trebuie marginalizată de tendințele actuale către globalizare, deoarece limba română reprezintă fundamentul identității naționale, un punct deosebit de important pentru consolidarea unei societăți puternice și unite.

Această propunere legislativă a fost legiferată ca zi festivă a României prin Legea nr. 53/2013 adoptată de Parlamentul României cu 312 voturi pentru, două voturi împotrivă și cinci abțineri.

Conform legii, Ziua Limbii Române poate fi marcată de către autoritățile și instituțiile publice, inclusiv de reprezentanțele diplomatice și institutele culturale ale României, precum și de către alte instituții românești din străinătate, prin organizarea unor programe și manifestări cultural educative, cu caracter evocator sau științific.

Se intonează Imnul de stat al României! Așa începe orice festivitate sau întâlnire cu caracter oficial, care are ca subiect omagierea unui simbol naţional, a unei probleme de interes general. Ziua limbii române face parte din această categorie de evenimente cu un accentuat caracter naţional, cu o importanță greu de ignorat sau de trecut în derizoriu. Românii sărbătoresc Ziua Națională, Ziua Imnului, Ziua Drapelului și Ziua limbii române, pentru a avea deplina maturitate și responsabilitate de a sărbători și Ziua Europei.

Chiar dacă în fiecare zi se sărbătoreşte ceva, se omagiază ceva, trebuie să dăm Cezarului ce este al Cezarului și să recunoaștem că identitatea unui popor este asigurată de Ziua națională, de zilele simbolurilor naționale (limbă, imn, drapel), întregite fiind de sărbătorile naționale cum ar fi Sărbătoarea Națională a Unirii Principatelor Române, de la 1859. Alături de acest eveniment, ce a făcut posibilă regruparea teritoriilor limbii române în contururile României Mari, trebuie să amintim Sărbătoarea Națională a victoriei Revoluției din Decembrie 1989”, 22 decembrie, data de la care se poate vorbi, fără nici un dubiu, de caracterul de stat democratic a României, ajuns astfel să fie țara în care au reînceput să fie recunoscute drepturile și libertățile cetățenești, astfel încât poporul roman să se bucure, într-un firesc al lucrului, de valorile reale ale democrației, de respectul pe care demnitatea cetățeanului îl reclama în mod firesc.

România, chiar dacă se află la întretăiere de drumuri (comerciale, economice, politice), chiar dacă a fost nevoită de-a lungul istoriei să-și caute acel echilibrul necesar rămânerii în picioare pe tabla de joc, a dat dovadă de o puternică stabilitate, asemenea geamandurilor în plină furtună, contribuind decisive (pentru istoria evoluției statelor lumii) la un semnificativ punct de reper, întru o cât mai bună și mai inspirată orientare, atât în spațiu, cât mai ales în spirit. România apreciată a fi când o țară mica (238.397km²), când un popor mare (al șaptele popor al Uniunii Europene, ca populație, din cele 28 de state membre), a reușit de-a lungul timpului să impresioneze prin curajul poporului său, dar și prin trădările interne ale românilor.

Avem o țară, trebuie să recunoaștem, ”la ea acasă”, ospitalieră, atentă, deschisă, primitoare, prietenoasă, care este în stare să recunoască și să aprecieze valoarea, care demonstrează că are noțiunea respectului față de cel care îi bate la ușă cu gânduri curate, care știe să întindă mâna, ajutându-l, chiar dezinteresat, pe cel aflat în nevoi.

România poate să pozeze ca spațiul în care trăiește un popor ales, prin vechimea istorică a sa, posesorul  valorilor esențiale continuității, dezvoltării în concordanță cu evoluția vremurilor de la creșterea firului de iarbă la progresul civilizației, ce a dat valori și forme noi vieții de zi cu zi, trecută prin palmele urmașilor celor care au scris paginile de început ale omenirii, de acum 5500 de ani Î.Hr., de când omul a început să gândească prin semen (vezi plăcuțele de la Tărtăria sau civilizația Cucuteni, articulată acum 8000 de ani Î.Hr. )

România, indiferent de ce doresc unii sau de ce doresc alții, aparține fără nici o tăgadă limbii române, una dintre cele mai complexe limbi ale lumii, cu ajutorul căreia românii au reușit să fie atât de imprevizibili cu ei înșiși, dar ”miere de albine” cu cei care doresc să le fie prieteni.

ADI CRISTI