24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Nimic nu mai este de înțeles. În imediata noastră apropiere, cu sau fără participarea noastră, se întâmplă imposibilul. Fiecare face tot ceea ce le trece prin cap, atât cât îl mai au în stare de funcționare. Natura nu vrea să ne rămână datoare și se comportă și ea precum omul, chiar dacă ea, de regulă, este mai deșteaptă decât noi, refuzând provocările de genul celor acceptate de Klaus Iohannis. Președintele nostru a găsit să-i treacă prin cap, ceva mic, mic, de tot, de genul glontelui, fără însă a fi glonte. S-a gândit el ce s-a gândit sau mai bine zis nu s-a gândit de loc și a suspendat ședința CSAT, fără ca o astfel de mutare să-i fie atribuită de prerogativele sale prezidențiale, de președinte și al CSAT. Așa a găsit el de cuviință să iasă din încercuirea pesedistă, în acel forum de decizii strategice pe care țara este interesată să le ia, printr-o găselniță neîntâlnită la nici un capitol, la nici un paragraf, la nici un titlu sau articol de document oficial, care să-i dea voie președintelui să suspende o ședință de CSAT (sic!) Nici măcar în cazul răpirii președintelui sau a dispariției peste noapte a acestuia o ședință CSAT nu poate fi suspendată. În acest forum hotărârile se iau în unanimitate. Era nevoie de un vot împotrivă pentru ca avizul dat asupra proiectului de lege privind rectificarea bugetară să primească un aviz negativ. De fapt, Klaus Iohannis a urmărit altceva. A făcut și imposibilul pentru ca proiectul cu rectificarea bugetară să rămână în coadă de pește. Să nu se dea nici un aviz, chiar și numai pentru că, în astfel de situații, Guvernul nu poate să meargă mai departe, atâta timp cât legea spune clar că CSAT trebuie să se pronunțe față de rectificarea bugetară, fără însă ca acest punct de vedere să aibă puterea de a bloca legiferarea. Doar lipsa acestui aviz (pozitiv sau negativ, nu contează) poate bloca derularea legiferării. Klaus Werner Iohannis a găsit de cuviință să facă pasul la ofsaid. La făcut și meciul a fost supendat. De fapt, menirea prezidențială a lui Klaus Iohannis este în continuare aceea de a bloca activitatea guvernului PSD-ALDE. Nu are o altă misiune, o altă ambiție demonstrată decât aceea de a pune bețe în roate oricăror încercări de a duce un proiect la bun sfârșit, mai ales acelea ce își dezvoltă rezultatele în beneficiul cetățenilor. Atacurile aproape constante la Curtea Constituţională a legilor cu impact social, de exemplu a președintelui Klaus Iohannis îl face pe acesta să egaleze suma tuturor contestațiilor la CCR a predecesorilor săi, de la Ion Iliescu, Emil Constantinescu și Traian Băsescu. Astfel, din cele 80 de contestații la CCR aproape 40 îi aparţin lui Klaus Werner Iohanis, înaintate doar în aceste opt luni ale anului 2018, moment în care s-a acutizat ”lupta dintre palate”. De fapt, există în spațiul public lansată și ”șopârla” prin care se încearcă explicarea reducerii bugetelor Administrației Prezidențiale și ale SRI de exemplu, pe traseele răfuielilor, a partizanatelor politice. Ar fi absurd și obositor să mai insistăm pe supremația legii. Pe lipsa unei tocmeli în spațiul în care te aștepți să opereze legea în litera și spiritul ei. O țară fără un buget pus în ordine cu potențialul real de a fi cheltuit până la sfârșitul anului este o țară blocată. O țară care nu mai are capacitatea de a răspunde prezent nu unor gogomănii, ci unor proiecte demne de a fi luate în seamă. Ne-am născut mult prea devreme sau mult prea târziu.
Nu vorbim despre Peședinție, nu vorbim despre serviciile speciale, vorbim despre primăriile care pur și simplu s-au oprind din derularea proiectelor de dezvoltare locală. Vorbim despre dezastrul trimis nouă să ne descurcăm cu pesta porcină africană. Una dintre cele mai grave încercări peste care specialiștii români, dar mai ales țărani (cei care s-au văzut pur și simplu cu porcii luați din gospodărie și uciși) sunt astăzi puși să privească la soare și să numere a pagubă, chiar dacă ministrul Daea le tot promite că imediat vor veni și banii, imediat rana de a rămâne fără porc în gospodărie va fi cel puțin cauterizată de o justă și dreaptă despăgubire. Putem să ne continuăm văciărelile de ieri, căci nu am reușit să ieșim din blestemul de a ne fi născut cineva în aceste vremuri, mult prea tulburi și de neînţeles. Vai de mama noastră! Ne-am născut mult prea devreme sau mult prea târziu.
ADI CRISTI
