24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Cosmos cu degetul la gură
Păstrez tăcerea lucrului primit
să fie tulburarea ne-ncepută
neconsumată clipa bucuriei
sub ambalaje să se dea pierdută.
Spațiul imens al timpului trecut
e doar firimitura celui ce urmează
din totul ce a fost necunoscut
lumina a-nceput să fie trează.
Sunt viu și vie mi-e speranța
de a rămâne cât să mă ridic
să prind de mână cutezanța
îndepărtării marelui în mic…
Păstrez tăcerea lucrului primit
să fie tulburarea ne-ncepută
neconsumată clipa bucuriei
sub ambalaje să se dea pierdută.
Printre degete ascunsă
căutată vrei să fii
cu petale peste noi
palmele pe trup învii…
vocea șoaptă se prăvale
în abisul dintre noi
cu ecoul prins în zbor
cad pe tine repezi ploi
te arunc din vale-n deal
te ridic mai sus de cer
și te țin în ochi să treci
peste acest ciudat mister
arde-n noi iubirea scrisă
și nescrisa mea pedeapsă
de-a te ține-n mine prinsă
flacără pe tâmpla arsă
știu iubito ce e taina
și ce taină naște-n noi
când în brațe trupul cântă
frunza sună-n munți și văi.
Arunc peste umăr hlamida de ceață
o umbră prelungită în carne
din care îmi cresc evadarea, iubito
veșnica îmbrățișare de palme
Am mâna ridicată sub formă de zid
peste care nu trece nici țipăt, nici șoaptă
din piatra de munte pe tâmplă se-nalță
durerea iubirii sub crucea de piatră
Exist pentru a fi început de lumină
cum tu ai ajuns lumânare să-mi fi
mă pierd, te găsesc, dispărem împreună
în noapte întunericul rămâne gri
Am ochii deschiși mai rotunzi decât cercul
cum tu ai ajuns cu ispita de gât
colier sau un lanț terminat cu o cruce
iar coapsele-ți cer surplusul de lut
Rămân ne-ntrebat de ce capul mă doare
de ce sufletul trece fluid peste noi
iar dragostea nu mai stă în picioare
ne duce în brațe, sub rotocoale de ploi!
ADI CRISTI
