(Euro-Poezia – 2018)
Tumba la tumba
plăcuta voce mă trădează
unde
sunt ani sau poate sunt secunde
când respirația tăcerea o pătrunde
de cred că-n mine moartea face tumbe
sau poate tumba saltului mortal
să fie veșnicia clipei sumbre
pe jos, prin praf
secunda face tumbe
tumba la tumba
tumba la tumba
rezistă respirația-n neunde
cu aerul tocmit de mercenari
plăcuta voce mă trădează
unde
se-aruncă voalul peste mare
sub valuri chipul mi-l ascunde
peștii se-ncurcă-n aripioare…
rămân lipit de zid
arsura unui glonte
cu plumbul învățat să strângă-n brațe moartea
cum se mai ia de mână
adânc, Eternitatea
mirosul tău de fiară
în nară mi se zbate!
Plăcuta voce mă trădează
unde
se pierde cercul printre tumbe
și umbrele devin mai umbre
iar frunzele au gene sumbre
căderile în pas de rumba
presară icnete cu tumba
tumba la tumba
tumba la tumba
Plăcuta voce mă trădează
tumba
Cineva te iubește
prins
mă aflu desprins
trecut
sunt petrecut
închis
vorbesc dintr-un vis
nins
zăpada mă crede învins
scris
desprins din proscris
ucis
lipsit de înscris
aprinde
ochiul ca pe-o lumânare
și picură ceară
în lacrimi direct
sunt cel care-am fost
sub formă de iarbă
și cresc urma coasei
recitând pe de rost
poemul
ce-mi face cu ochiul
ce-mi face cu mâna
cu capul îmi face
dar nu-nțeleg semnul
clipocind din găoace
sunt verde, sunt mov
sunt galben sau roșu
sunt cel ce a fost
sunt cel care este
mâna mea
se transformă în pește
cineva din mine țipă
sau urlă:
Vezi, nu te mișca,
cineva te iubește!
Când piatra de mormânt
se risipește…
Scoală-te, Lazăre!
și vezi-ți de moarte
Du-o acasă
și nu te desparte
Fă-ți-o mireasă
mamă ți-o fă
Copii să îți nască
(să te doară la bască)
Scoală-te, Lazăre!
avem multă treabă
Și multe-ntrebări
cu răspunsuri degrabă
Tu să ne-nveți
ieșirea din moarte
Și cum să ținem
departele-aproape
Scoală-te, Lazăre!
Hristos a plecat
Moartea-i un timbru
gata ștampilat
Facă-se ca tine
ridicat din moarte
Viața să continue
și-n cealaltă parte
Scoală-te, Lazăre
și vezi-ți de moarte!
ADI CRISTI